UNIREA CU BASARABIA ÎN REGIM DE URGENŢĂ MAXIMĂ!

Unire cu Basarabia în regim de urgență maximă!

602062_509603252412074_1794251214_n (1)

Unire cu Basarabia în regim de urgență!
Pronia cerească ne oferă cel mai bun prilej pentru Unirea cu Basarabia!
Excelent textul prin care dl ALEX MACHEIN le oferă compatrioților săi basarabeni, din Republica Moldova, 13 argumente clare și convingătoare pentru a înțelege oricine cât de mari vor fi dincolo de Prut (și de Nistru!) binefacerile de pe urma a ceea ce oricum se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu: UNIREA CU ROMÂNIA! Dar, evident, cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru toată suflarea omenească din vremelnica republică Moldova!
Cel mai convingător mi s-a părut al 14-lea argument al clarvăzătorului român din Basarabia: Republica Moldova este o țară prea mică pentru hoții de la Chișinău… Nu le poate face față!
Citind textul dlui ALEX, mi-am pus întrebarea firească: dar care ar fi argumentele care să conteze pentru noi, cei de dincoace de Prut?! De ce am dori și noi această Unire?
Și am dat să găsesc și eu măcar tot 13-14 argumente pentru care Bucureștiul, chiar așa lipsit de primar cum e, ar trebui să-și dorescă Unirea Basarabiei la Țara Mamă!
Și chiar în clipa următoare mi-am dat seama, iluminat, că trăim un moment istoric despre care putem spune că este cel mai propice pentru a face cât mai repede Unirea, de azi pe mâine dacă se poate, la noapte chiar! Un moment de care trebuie să profităm cu graba cea mai mare!
Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n gură!
Pentru prima oară în ultimii ani, Bucureștiul are mare nevoie de această Unire, mai mult decât Chișinăul! Iar noi, românii din România, e cazul să ne dăm seama că avem mult mai mare nevoie de basarabeni decât am crezut vreodată!…
Așa le-a întors Dumnezeu, ca să ne mai mirăm odată cât sunt de nepătrunse căile Domnului!
Actuala situație demografică dramatică, și mai ales cea tragică spre care se îndreaptă Europa, atât de primejdioasă pentru toți europenii, în România, în mod miraculos, poate fi contracarată printr-un act politic a cărui înfăptuire se tot amână din motive neclare, neserioase, nedemne de a mai fi luate în seamă: eliminarea ultimelor consecințe nefaste ale tratatului criminal dintre Stalin și Hiter, din 1939!
Condamnat de toată lumea, de pe urma acestui act banditesc mai supraviețuiește, ca o sechelă nevindecată încă, ca un atavism, granița de pe Prut!
Din pricina cârdășiei bolșevico-naziste, cea mai bezmetică din toată istoria lumii, noi, românii, noi, România, avem câteva milioane de refugiați cărora e timpul să le deschidem poarta întoarcerii acasă!
Noi, domnilor de la Bruxelles, avem o cotă de refugiați de câteva milioane, care așteaptă de peste 75 de ani să revină în Patria lor, a străbunilor lor!
Nu poate fi moment mai potrivit pentru efectuarea acestui gest de justiție istorică decât zilele acestea, pe care le trăim cu atâta spaimă și îngrijorare! Dumnezeu ne oferă această neașteptată ocazie ca spaima să facă loc bucuriei nesfârșite a ReÎntregirii!
Dacă până acum au existat rețineri și argumente pentru tergiversarea Unirii, acestea cad toate în fața realității pe care o trăim de câteva zile: suntem amenințați cu o invazie! O invazie pe care liderii europeni o acceptă cu o ușurință suspectă, criminală propriu zis! Dinaintea acestei invazii programate de înșiși cei invadați, noi putem să ne dăm la o parte: doamnă Merkel, noi, românii, avem o solicitare mai veche, din partea a 4-5 milioane de refugiați, care de 75 de ani sunt obligați să trăiască rupți de Țara lor! Până acum ne-ați tot împiedicat să ne regăsim sub același acoperiș!… Înainte de a ni se fixa o cotă de refugiați de ultimă generație, îngăduiți-ne să respectăm ordinea așteptării și să-i primim mai întâi pe refugiații noștri!
Da, față de refugiați trebuie să avem toată înțelegerea!
Dar există o listă a refugiaților, o listă de așteptare, și situația refugiaților trebuie rezolvată în timp și într-o anumită ordine! Nu cumva trebuie să începem cu cei care așteaptă nu de câteva zile, ci de câteva generații ca Europa să le acorde atenția și înțelegerea cuvenite unor refugiați?!
Odată înfăptuită politic Unirea, vor urma costurile întregirii. Costuri imense, știm bine asta din experiența Germaniei, cât a costat unirea RFG cu RDG… Toată lumea va fi de acord că aceste costuri vor fi atât de mari încât nu ne vom permite luxul de a mai cheltui și pentru refugiații altora!…
…Iată, pe scurt, schița unui scenariu politic deloc fantezist sau utopic!
Nu e nevoie decât de voința politică a unei clase politice care are acum ocazia de a se spăla de toate păcatele  din ultimii ani! Nu e nevoie decât de analiza lucidă a pașilor care trebuie făcuți!
Iar dacă clasa politică nu poate imagina acei pași, să lase societatea civilă să-și ia răspunderea! Adică să ia cu asalt frontiera de pe Prut, așa cum au făcut ceilalți refugiați cu frontiera, mult mai simandicoasă, mai bine apărat, a spațiului interzis Schengen!…
Vom lua cu asalt frontiera de pe Prut din ambele direcții! O vom spulbera dintr-o sorbire, ca pe Milcovul de odinioară!
Doamne, ajută!
Ion Coja
Post scriptum: Mai corect este să spunem Mulțumescu-Ți, Doamne!, pentru cum ai întors lucrurile în așa fel ca să putem înfăptui dreptatea pe acest pământ românesc. Nu ne-ai uita, Doamne!…

SURSA: http://www.ioncoja.ro

Imagine din Internet

LAUREATUL PREMIULUI „MILE CĂRPENIŞAN” PENTRU ANUL 2015 ESTE DIN BASARABIA

PREMIUL „MILE CĂRPENIŞAN” PENTRU CURAJ ŞI EXCELENŢĂ ÎN JURNALISM MERGE ÎN BASARABIA

Asociaţia Civic Media, organizaţie neguvernamentală cu 15 ani de activitate civică, a acordat de Ziua Libertăţii Presei, pentru a şasea oară consecutiv, Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism, distincţie fondată In Memoriam colegul nostru de presă, jurnalistul de război Mile Cărpenişan, plecat prea repede dintre noi.

Anul acesta, în colaborare cu portalul Basarabia-Bucovina.Info, Premiul „Mile Cărpenişăn” merge în Basarabia, fiind acordat istoricului, arhivistului, jurnalistului şi, nu în ultimul rând, bloggerului Alexandru Moraru, cunoscut cercetător pe tărâmul informaţiilor cu totul inedite de la Chişinău.

Dacă anii trecuţi am remarcat, premiind de 3 Mai – Ziua Libertăţii Presei –  jurnalismul de front, prin Dan Niţescu, fostul operator şi prieten al lui Mile Cărpenişan, reţinut abuziv de autorităţile de la Chişinău în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009, sau pe Cristian Botez, un veteran al majorităţii războaielor de pe glob din ultimele două decenii şi jumătate, cât şi pe jurnalistul orădean Florin Budea, care s-a luptat pentru adevăr în instanţă cu vicepreşedintele Parlamentului European Laszlo Tokes, apoi pe redutabilul analist de politică internaţională – şi nu numai – Corneliu Vlad, din vechea şcoală românească de politică externă naţională, urmat de Dan Tanasă, energicul blogger şi apărător al drepturilor românilor din Harghita şi Covasna, pentru ca anul trecut să-l recompensăm pentru întreaga sa activitate nepreţuită pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război şi “persona non grata” în Ucraina, astăzi a (re)venit rândul Basarabiei.

Laureatul Civic Media de anul acesta, Alexandru Moraru, reputat arhivist şi istoric basarabean dar şi jurnalist vivace, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi collaborator al portalului Ziaristi Online, se desfăşoară simultan, în numele adevărului, pe o multitudine de bloguri, cum ar fi: Secretele Istoriei, Cronicarul Înţelept, Blog de Istorie Militară, Istorici Mari şi mici, Necenzurat, Arhivus. Dar şi în reviste de specialitate, ca Magazin Istoric şi Historia, printre altele.

Autor al mai multor lucrări de specialitate, dintre care amintim “Racovăţ de sub Cetatea Sorocii” şi Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944” (coautor), „Basarabia antisovietica”, „Victimele terorii comuniste 1944-1954” (Premiul „Document” al Bibliotecii Naţionale a Moldovei şi Biroului de Informare al Consiliului Europei de la Chişinău), „Basarabia: Scrisori către Mareşal. Documente inedite”, ş.a., Alexandru Moraru provine dintr-o familie de intelectuali români deportaţi de organele sovietice in 1941.

Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, Alexandru Moraru, a fost profesor de istorie şi ştiinţe sociale, director al Muzeului Raional de Istorie şi Etnografie din Criuleni, colaborator ştiinţific superior în secţia Valorificare şi publicare a documentelor, apoi şef secţie Completare, arhive departamentale şi lucrări de secretariat la Arhiva Naţională a Republicii Moldova şi Şef secţie Valorificare a Documentelor la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova, apoi colaborator ştiinţific (secţia Ştiinţă) la Centrul de Cultură şi Istorie Militară a Moldovei.

Îi mulţumim pentru munca sa neobosită în slujba adevărul istoric despre Basarabia şi îl felicităm din toată inima!

Asociaţia Civic Media

Basarabia-Bucovina.Info

InMemoriam-MileCarpenisan.ro

In 2010, la 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotararea sa ii omagieze trecerea pe acest pamant prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramane un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau Romania.

SURSA: http://www.curentul.info/social/10575-premiul-mile-carpenisan-pentru-curaj-si-excelenta-in-jurnalism-merge-in-basarabia

„Aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor…”

NECENZURATMesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului N. Rădescu avea să fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat şi extins după decenii în scrisoarea încredinţată de Doamna Ioana Aioanei ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august 1986). Necunoscând-o pe autoare şi neavând nici accesul la publicaţia menţionată, am beneficiat de faptul că Domnul Mihai Mircea Totpal a valorificat documentul în revista online Totpal Daily News (Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012); mulţumindu-i editorului din ţară pentru amabilitate, precizăm că intervenţia Doamnei Ioana Aioanei reprezintă din punctul nostru de vedere o contribuţie esenţială la analiza şi interpretarea  faptelor de la 23 august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecinţelor lor totalmente  nefaste, ceea ce determină, conchidem, pasajele evident acuzatoare la adresa puciştilor. S-au impus câteva minime corecturi, care, desigur, nu au dăunat textului.

„Sire,

Aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor.

Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker-Groza-Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou. Pentru acel „23 august”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol. Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne pe „tavă” ruşilor.

Le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală.

Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani… La „ordinul” Dv., Armata Română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici. Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944. Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.

Aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul.

Dacă aţi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s-a format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice”, şi ne-aţi fi spus: „Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945”, ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi „pielea” şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraţie.

Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti.

Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei…”, dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu scria orice act.

De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un „guvern”. Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”

Unde eraţi, Sire?

Aţi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul Herţei cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată „dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aţi întărit trădarea prin „Armistiţiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat la Paris comuniştii N.K.V.D.-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Dej şi alţi oportunişti, pe care Dv. i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român. Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaţi pe piept „Ordinul Victoria” dat de Stalin, şi cum ciocăneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la Dv., ori să formaţi un guvern „pur comunist”, ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul Dv. trântind uşa, că v-a căzut var de pe plafon în cap… Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v-aţi salvat tronul… Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?

Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?

Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră „confiscate de la burjui” şi date la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?

Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi?

Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…

Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii N.K.V.D.-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?

Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi „pentru trădare”, iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?

Unde eraţi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate „zile de muncă” ?

Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?! Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv. Dar mă opresc aici…

In cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român.

Şi dacă aţi avut decenţa să „ tăceţi” o perioadă atât de lungă, v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aţi început o campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o „proclamaţie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”, şi apoi continuaţi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte…”. Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v-aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca „moştenitoare ale tronului României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aţi „abdicat” pentru Dv. şi pentru toţi urmaşii, şi nu înţeleg, în care ţară şi pe ce tron sunt Domniile Lor regine?

„Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…”

In interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastră s-ar întoarce imediat, deci în ţară, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aţi răspuns: „Da. Asta este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani”. Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”

Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…

Ne-aţi lăsat să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte.

Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aţi lăfăit cu „gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că Dv. aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.

Credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire!

În „noua conspiraţie”, Dv. v-aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aţi răspuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au aflat de la părinţii lor despre mine…”. Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaţi şi au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930-1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea”.

Aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul…

Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în Aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând la „tavă” România comuniştilor. Cum puteţi spune: „Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu baionetele lor v-au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, nici comuniştii nu vor „regi” şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne spuneţi acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul iar.

V-aţi salvat tronul cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor

Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorâţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Să ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August 1944, aţi vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când aţi „ordonat” la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea Dv. fusese imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş („Ceauşu”), pentru cazul când aţi fi fost omorât şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda Armata Română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-a scris şi „textul” trădării, iar Dv. susţineţi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai „voinţa Dv.”, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru trei ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să fiţi rege românilor?

Vă doresc să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”.

Dintr-un punct de vedere, vă înţeleg: Dv. acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii Dv. pe care aţi vrea să-i vedeţi „asiguraţi material”, că toate averile Dv. din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut Dv. Şi dacă aţi „declarat-o” pe Margareta „Prinţesa Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aţi eliberat din închisoare…, şi nu „baionetele sovieticilor”. Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji. De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”, şi să aveţi fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23 August – „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai”[1]

Ioana Aioanei

Notă: Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text. Ex-regele Mihai nu are dreptul să adauge numelui apartenenţa la familia Hohenzollern. Wilhelm al II-lea a retras acest drept familiei regale începând cu regele Ferdinand (din cauza hotărârii acestuia de a sluji interesele poporului român – al cărui rege era – împotriva Germaniei, în Primul Război Mondial). Textul a fost pus la dispoziţia redacţiei de către unul dintre distinşii noştri colaboratori. Publicarea acestuia poate că ar fi fost mai adecvată momentului în ajunul zilei de 23 august 2015, dar până atunci multe se pot petrece…

ANA AIOANEI

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

Grafica – Ion Măldărescu

–––––––––––

[1] Ziarul „Libertatea”, New York City, anul V, nr. 49/august 1986 preluat de publicaţia onlineTotpal Daily News, Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012

JURNALIŞTII VICTOR RONCEA ŞI GEORGE RONCEA SE RETRAG DIN PROIECTUL FORMAŢIUNII „ROMÂNIA UNITĂ”

Untitled-1Fostul deputat PSD Bogdan Diaconu a luat decizia anul acesta de a înfiinţa Partidul România Unită (PRU), o formaţiune naţionalistă în curs de înregistrare oficială. Acest proiect politic a atras imediat mai mulţi foşti membri PRM sau PPDD. În acest sens poate fi amintit fostul deputat PRM Vlad Hogea, actualmente “mâna dreaptă” a liderului PRU. Deasemenea s-au alăturat pentru câteva luni şi fraţii Victor şi George Roncea, jurnalişti de investigaţie şi foşti activişti anticomunişti implicaţi în fenomenul Piaţa Universităţii din anii ’90. Acum cei doi s-au retras, lansând acuze dure la adresa foştilor colegi.

George Roncea a postat o declaraţie politică prin care îşi justifică aderarea iniţială la partidul condus de Bogdan Diaconu, care ar fi trebuit să urmeze linia Mişcării Pentru România, o organizaţie naţionalistă de la începutul anilor ’90, creată pe baza manifestaţiilor din Piaţa Universităţii.

“Am fost căutați și chemați de tineri aparent ingenui, deși aveau niște bube pe creștet, deja, dar scuzabile prin prostie, care au susținut că vor să facă ceva autentic, ceva asemănător cu ce voiam noi, cândva, pe o linie românească, națională. Am trecut peste bubele prostanilor, în ideea că tot prostu’ are o șansă, dacă face un efort, și intră în chestia aia de se cheamă metanoia… sau se schimbă, practic. Au fost de acord, băieții ăștia, să preia doctrina și linia ideologică a Mișcării Pentru România, național-democrația lui Nicolae Iorga, patriarhul Dreptei românești interbelice. Iorga a sfârșit martiric, ca mai toți cei care au încercat, la răscrucea Imperiilor, să salveze România de presiunea uriașelor câmpuri de forță ce au rupt Neamul românesc în bucăți.

Însuflețiți de ceea ce se numeste speranța unui nou început am participat amândoi, și eu și Victor, deși nu prea ne mai vorbeam unu’ cu altu’, din motive complicate (Băse) la un proiect și o idee legată de redeșteptarea unui spirit național românesc, autentic și curat.

Amândoi am fost lideri ai Pieței Universității – locul unde pentru prima oară, într-un singur glas, sute de mii de oameni, studenți și bucureșteni, au strigat „Jos comuniștii, Jos nomenclatura, Jos securiștii, Jos FSN, Jos KGB, Jos Ilici”. Jos, în general. Pentru aceste cuvinte anoste și simple am plătit o jertfă de sânge. Au vrut să ne omoare pentru asta. Ne-au cam spart cu răngile. Am scăpat doar cu voie de la Dumnezeu. Am fost ani și ani puși la index, dar apoi toți președinții României, în afară de Ion Ilici Iliescu, respectiv Umil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johanis au simțit nevoia să se legitimeze tot prin Piața Universității, reper major simbolic la României.

Probabil din motive asemănătoare, de legitimare, am fost căutați și chemați acum șase luni, să contribuim la proiectul România Unită, mișcare naționalistă, în vorbe, despre care credeam va fi altceva decât toate combinațiunile politice de până acum”, povesteşte jurnalistul despre începutul colaborării cu Vlad Hogea şi Bogdan Diaconu.

“Ideea afirmării românismului, printr-o ecuație politică anticomunistă, naționalistă, cu oameni tineri, părea ok. Ne-am racordat la conceptul unui partid nou, curat, ofensiv, românesc, de bun simț, care ar fi trebuit să fie, în opinia noastră, o formă de rezistență în fața molohului rus, în fața agenturii moscovite a UDMR, în fața tuturor celor care, într-un fel sau altul au dus România în halul în care este acum.

Cu bună credință, cu bune intenții, cu inima deschisă, să zicem ca niște fraieri ingenui între două vârste, am sperat că o să izbândim în lansarea unui proiect pentru România, care să schimbe ceva din mizeria clasei politice românești, să ștergem oleacă ceva din zoaiele adunate în ultimii 20 de ani pe fețele românilor.

N-am vrut nimic pentru noi, dar am cerut un singur lucru, ca în statutul organizației să fie introdus principiul lustrației. Adică mesajul esențial al Pieței Universitatii – “fără comuniști, fara securiști, mai bine haimana, mai bine mort decât comunist” – să devină ax vectorial al unui proiect politic care să însemne cu adevărat renașterea naționalismului românesc în forma și conținutul doctrinei lui Nicolae Iorga, un grecotei profetic, mai român decât mulți români, un geniu care a avut o contribuție majoră la formarea celei mai curate mișcări românești din câte au existat cândva. Conceptul acestui partid, adică suma de valori ce definesc axial acest proiect de organizație a fost preluat în întregime de Mișcarea Pentru România. Inițial, așa au fost vorbele, după care la tribunal a fost înaintat recent un Statut preluat cu copy paste de la statutul partidului România Mare a lui Vadim Tudor, via Vlad Hogea, țuțărul lui Vadim”, continuă George Roncea.

Acesta continuă şi dezvăluie motivul rupturii dintre fraţii Roncea şi PRU: neintroducerea în statutul formaţiunii a interzicerii cooptării în funcţie de conducere a foştilor securişti sau activişti comunişti.

“Atât Bogdan Diaconu, un băiat aparent simpatic, cât și mulți alții din grupul de bază al formațiunii au achiesat, inițial, la conceptul lustrației, propus de noi în Statut, care definea pe scurt interzicerea accesului la funcții de conducere a persoanelor care au lucrat în poziții de vârf pentru Securitate, Miliție, Procuratură, PCR. Atât.

Statutul unei organizații nu este o joacă. Dacă Doctrina a fost preluată integral de la Mișcarea Pentru România, Statutul la rândul său trebuia să reflecte realitatea României de azi, în care tema „fără comuniști” a avut un rol major în ejectarea Clanului pesedisto/fesenist al lui Ilici.

Am constatat nemijlocit că nu Bogdan Diaconu decide în chestiunile de esență ci Vlad Hogea, un băiet dolofan de la PRM, un falit, cel care de fapt a avut ultimul cuvânt în chestiunea lmustrației și a Statutului.

Statutul depus la tribunal pentru înscrierea partidului România Unită este cu totul altceva decât era vorba inițial. Iar această organizație, în forma descrisă de documente, nu are nimic de-a face cu spiritul Pieței Universității din care s-a născut acum peste 20 de ani Mișcarea Pentru România. Ca să nu mai vorbim de faptul că în niciun document programatic al formațiunii, nu există clar definită orientarea de dreapta, anticomunistă, a organizației, așa cum s-a stabilit inițial, când am fost noi chemați la discuții“, suţine George Roncea.

“Pe scurt, am constatat că avem de-a face cu încă o mânărie, o organizație de refugiu a unor personaje care deja au făcut rău, prin activitatea lor politică, românilor și României. Personaje care nu mai ce să caute în spațiul public după cât rău au produs deja și după cât rahat au ventilat.

Nu doar noi ci mulți alți oameni au fost înșelați, păcăliți din cuvinte, cu privire la orientarea formațiunii. Mii și mii de oameni au semnat pentru fondarea unei organizații politice care și-a asumat public cu totul alte temeiuri decât cele confirmate în documentele depuse la tribunal. Fără îndoială este vorba de o fraudă, de maradona, în termeni țigănești. Cei care s-au pretat la șmenariada asta odioasă sunt oameni care au mai făcut-o. Gașca lui Vadim Tudor a compromis într-o manieră sinistră tot ceea ce are de-a face cu naționalismul curat. Acum, constatăm că vectorii acestei combinațiuni sunt cei care decid în această fantoșă. Marionetele au fost puse la lucru. Iar lucrarea pute maxim.

Din toate aceste motive, public, noi ăștia, frații Roncea, puși acolo pe o listă, la derută, afirmăm astăzi, ca să fie clar, nu avem nicio treabă, de acum încolo și niciodată cu Gașca ăstora, așa zisa formațiune România Unită, o maimuțăreală și o găinărie comunistă, ca atâtea altele…”, concluzionează tăios jurnalistul.

Sursa: FrontPress.ro / Ziaristi Online

SURSA: http://www.ziaristionline.ro

„DECALOGUL”CRIMINAL CARE NI SE APLICĂ ÎN ULTIMII ANI!

„Decalogul” criminal care ni se aplică în ultimii ani!