UNIREA CU BASARABIA ÎN REGIM DE URGENŢĂ MAXIMĂ!

Unire cu Basarabia în regim de urgență maximă!

602062_509603252412074_1794251214_n (1)

Unire cu Basarabia în regim de urgență!
Pronia cerească ne oferă cel mai bun prilej pentru Unirea cu Basarabia!
Excelent textul prin care dl ALEX MACHEIN le oferă compatrioților săi basarabeni, din Republica Moldova, 13 argumente clare și convingătoare pentru a înțelege oricine cât de mari vor fi dincolo de Prut (și de Nistru!) binefacerile de pe urma a ceea ce oricum se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu: UNIREA CU ROMÂNIA! Dar, evident, cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru toată suflarea omenească din vremelnica republică Moldova!
Cel mai convingător mi s-a părut al 14-lea argument al clarvăzătorului român din Basarabia: Republica Moldova este o țară prea mică pentru hoții de la Chișinău… Nu le poate face față!
Citind textul dlui ALEX, mi-am pus întrebarea firească: dar care ar fi argumentele care să conteze pentru noi, cei de dincoace de Prut?! De ce am dori și noi această Unire?
Și am dat să găsesc și eu măcar tot 13-14 argumente pentru care Bucureștiul, chiar așa lipsit de primar cum e, ar trebui să-și dorescă Unirea Basarabiei la Țara Mamă!
Și chiar în clipa următoare mi-am dat seama, iluminat, că trăim un moment istoric despre care putem spune că este cel mai propice pentru a face cât mai repede Unirea, de azi pe mâine dacă se poate, la noapte chiar! Un moment de care trebuie să profităm cu graba cea mai mare!
Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n gură!
Pentru prima oară în ultimii ani, Bucureștiul are mare nevoie de această Unire, mai mult decât Chișinăul! Iar noi, românii din România, e cazul să ne dăm seama că avem mult mai mare nevoie de basarabeni decât am crezut vreodată!…
Așa le-a întors Dumnezeu, ca să ne mai mirăm odată cât sunt de nepătrunse căile Domnului!
Actuala situație demografică dramatică, și mai ales cea tragică spre care se îndreaptă Europa, atât de primejdioasă pentru toți europenii, în România, în mod miraculos, poate fi contracarată printr-un act politic a cărui înfăptuire se tot amână din motive neclare, neserioase, nedemne de a mai fi luate în seamă: eliminarea ultimelor consecințe nefaste ale tratatului criminal dintre Stalin și Hiter, din 1939!
Condamnat de toată lumea, de pe urma acestui act banditesc mai supraviețuiește, ca o sechelă nevindecată încă, ca un atavism, granița de pe Prut!
Din pricina cârdășiei bolșevico-naziste, cea mai bezmetică din toată istoria lumii, noi, românii, noi, România, avem câteva milioane de refugiați cărora e timpul să le deschidem poarta întoarcerii acasă!
Noi, domnilor de la Bruxelles, avem o cotă de refugiați de câteva milioane, care așteaptă de peste 75 de ani să revină în Patria lor, a străbunilor lor!
Nu poate fi moment mai potrivit pentru efectuarea acestui gest de justiție istorică decât zilele acestea, pe care le trăim cu atâta spaimă și îngrijorare! Dumnezeu ne oferă această neașteptată ocazie ca spaima să facă loc bucuriei nesfârșite a ReÎntregirii!
Dacă până acum au existat rețineri și argumente pentru tergiversarea Unirii, acestea cad toate în fața realității pe care o trăim de câteva zile: suntem amenințați cu o invazie! O invazie pe care liderii europeni o acceptă cu o ușurință suspectă, criminală propriu zis! Dinaintea acestei invazii programate de înșiși cei invadați, noi putem să ne dăm la o parte: doamnă Merkel, noi, românii, avem o solicitare mai veche, din partea a 4-5 milioane de refugiați, care de 75 de ani sunt obligați să trăiască rupți de Țara lor! Până acum ne-ați tot împiedicat să ne regăsim sub același acoperiș!… Înainte de a ni se fixa o cotă de refugiați de ultimă generație, îngăduiți-ne să respectăm ordinea așteptării și să-i primim mai întâi pe refugiații noștri!
Da, față de refugiați trebuie să avem toată înțelegerea!
Dar există o listă a refugiaților, o listă de așteptare, și situația refugiaților trebuie rezolvată în timp și într-o anumită ordine! Nu cumva trebuie să începem cu cei care așteaptă nu de câteva zile, ci de câteva generații ca Europa să le acorde atenția și înțelegerea cuvenite unor refugiați?!
Odată înfăptuită politic Unirea, vor urma costurile întregirii. Costuri imense, știm bine asta din experiența Germaniei, cât a costat unirea RFG cu RDG… Toată lumea va fi de acord că aceste costuri vor fi atât de mari încât nu ne vom permite luxul de a mai cheltui și pentru refugiații altora!…
…Iată, pe scurt, schița unui scenariu politic deloc fantezist sau utopic!
Nu e nevoie decât de voința politică a unei clase politice care are acum ocazia de a se spăla de toate păcatele  din ultimii ani! Nu e nevoie decât de analiza lucidă a pașilor care trebuie făcuți!
Iar dacă clasa politică nu poate imagina acei pași, să lase societatea civilă să-și ia răspunderea! Adică să ia cu asalt frontiera de pe Prut, așa cum au făcut ceilalți refugiați cu frontiera, mult mai simandicoasă, mai bine apărat, a spațiului interzis Schengen!…
Vom lua cu asalt frontiera de pe Prut din ambele direcții! O vom spulbera dintr-o sorbire, ca pe Milcovul de odinioară!
Doamne, ajută!
Ion Coja
Post scriptum: Mai corect este să spunem Mulțumescu-Ți, Doamne!, pentru cum ai întors lucrurile în așa fel ca să putem înfăptui dreptatea pe acest pământ românesc. Nu ne-ai uita, Doamne!…

SURSA: http://www.ioncoja.ro

Imagine din Internet

Anunțuri

INCHIZIŢIA I.N.S.H.R.,”EXPLOZIA IMIGRANŢILOR, TRENUL FANTOMĂ…

Nicolski_Middleton_imigranti-tren_fantomaMongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti (şi I.N.S.H.R.-E.W. – n.n.) în două decenii”. (Acad. Florin Constantiniu).[1]

Dacă Mareşalul Antonescu, Mihai Antonescu, George Alexianu şi Generalul Constantin (Pichi) Vasiliu nu ar fi fost asasinaţi la Jilava, în 1946, mâine ar fi aruncaţi în celule. Fără judecată dreaptă! Dacă Nicolae Ceauşescu nu ar fi fost asasinat în ziua sfântă a Crăciunului din 1989, mâine ar fi încarcerat. Fără judecată dreaptă! Dacă Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Octavian Goga, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu…, Steinhard, Wilhelm Filderman, Alexandru Şafran nu s-ar fi stins demult sau dacă alte embleme ale secolelor trecute, care au marcat existenţa Neamului Românesc, ar mai fi fost în viaţă, ar lua calea exilului. Torţionarul-şef de la Institutul Naţional (al cărei naţiuni? – n.n.) pentru Studierea Holocaustului din România – „Elie Wiesel”[2] (I.N.S.H.R.-E.W.) Alexandru Florian, – le-ar tatua pe frunte, pentru totdeauna, stigmatul „crimei” nedovedite, reciclându-i în închisorile „democraticei” colonii de la extremitatea estică a U.E. Ce practică şi ce urmăreşte şi cum funcţionează această coloană a cincea a „Sionismului acoperit”? Instalat confortabil sub acoperişul Guvernului României, prin sprijinul nemijlocit al „micului Titulescu”, „şeful de cuib” al Sionului a pornit un fel de perpetuum mobile antiromânesc. Torţionarul şef de la I.N.S.H.R. nu este decât o clonă alienată, căreia i-a fost inoculat, încă de la naştere, un pestriţ amalgam al nefastelor gene colectate prin anii ’40-’50 de la alogenii care mânuiau frâiele decizionale, imediat după invazia sovietică: Pantiuşa, Nicolski, Hannah Robinson, Burah Tescovici, Samuel Bruckner, Valter Neulander, Denis Patapievici, Leon Tismeniţki… şi a lor ceată de piţigoi. El şi stăpânii lui nu vor doar condamnarea unor cazuri izolate. Ei vor ştergerea memoriei, a Istoriei Românilor. Vor condamnarea întregii elite a culturii române. Profitând de toleranţa „imbecilă” – a poporului român faţă de minorităţi – cum a numit-o istoricul sârb din Voivodina, Miodrag Stanojevič, insidios şi I.N.S.H.R.-E.W. s-a auto-instituit într-un „Tribunal al Poporului”, mai abuziv şi antiromânesc chiar decât cel din 1946. Cu ce drept? Cu cel al dictaturii minorităţii, impusă de o democraţie caricaturală? Cine a acreditat acest institut torţionar ideologic cu prerogativele de a învinui, judeca şi condamna Românii în ţara Lor?

Poziţia „în genunchi” a Poporului Român!

Fiindcă nu se dezic de permanenta şi ipocrita zicală „să moară şi capra vecinului”, unii nedumeriţi, întreabă, nu de ce este condamnată o fantomă (fascismul), ci de ce nu este condamnată şi cealaltă extremă. De ce este înfierată „cu mânie proletară” numai Mişcarea Legionară – catalogată, nefondat, ca fascistă -, nu şi Comunismul. Purtătorii ilegali de capete patrate şi de creiere contaminate nu văd pădurea din cauza copacilor! Nu văd pericolul pe care-l reprezintă o instituţie anti-românească adăpostită, apărată şi plătită de la bugertul statului, pentru ca românii să poată fi înjuraţi, acuzaţi şi condamnaţi „legal”, pe banii lor. Ce demonstraţie poate fi mai eficace decât obstinaţia stigmatizării României ca Ţară, şi a românilor, ca oameni? Cui foloseşte, nu-i greu de ghicit. Răul cel mare nu este neapărat atacul, ci poziţia umilitoare, „în genunchi”, a Poporului Român!

Controlul în România postbelică a fost ţinut de alogeni

Pentru a nu răspunde acuzaţiilor I.N.S.H.R.-E.W. uită că: „torţionarii, ofiţerii Securităţii anilor de început ai regimului comunist, au fost străini de neam (Pantelei Bodnarenko, alias Gheorghe Pintilie, agent sovietic N.K.V.D., ucrainean cu cetăţenie rusă, primul director al Securităţii; Grünberg Boris, alias Alexandr Sergheevici Nicolschi, agent sovietic, evreu basarabean, al doilea director al Securităţii; Vasile Vâlcu, bulgar, primul şef al Direcţiei de Informaţii Externe (D.I.E.); Mihai Gavriliuc, ucrainean; Wilhelm Einhorn, evreu maghiar, adjunct D.I.E.; Adalbert Iszaek, al doilea adjunct D.I.E.; Piotr Gonciaruk, alias Petre Petrescu, şef al Direcţiei de Contraspionaj a Securităţii; etc., n.n.) şi de tradiţii, paraşutaţi sau veniţi […] împreună cu cohortele roşii de ocupaţie; neşcoliţi şi tocmai de aceea invidioşi şi posedaţi de dorul răzbunării asupra unor imaginari «duşmani de clasă»; mulţi la număr, birocraţi în activitate, au fost mai degrabă dresaţi decât educaţi; uneltele oarbe ale unui regim despotic pentru care legea făcută tot de ei se aplica după toanele sau bunul lor plac; au atins contraperformanţe profesionale greu de egalat; au adoptat mecanic practicile malefice ale celor care i-au inventat şi transplantat pe meleagurile româneşti”[3]. Pacepa, care-l cunoscuse bine, îl caracteriza astfel: „îmbătrânit prematur din cauza combinaţiei dintre sticla de votcă din sertarul biroului – pe care o golea de câteva ori pe zi – şi ţigara ce-i atârna permanent în colţul gurii, precum şi a faptului că nu pleca niciodată de la birou mai devreme de două dimineaţa”, deoarece întocmea şi semna listele cu românii care trebuiau pedepsiţi ca duşmani ai poporului, „semnătura lui Pantiuşa era suficientă pentru a autoriza Securitatea să aresreze, să confişte proprietăţi, să deporteze, să condamne sau să execute pe orice «contrarevoluţionar» sau «bandit». Cei doi adjuncţi ai lui puteau trimite pe oricine în lagăre de concentrare”[4], „Adjunctul lui Bodnarenko, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) spunea: «eu sunt, din tată în fiu, ateu convins»; a supervizat reeducarea din mlaştina disperării, prin bătaie şi umilinţă, supranumită «Fenomenul Piteşti» […] Ioana Constantin Pintilie, fiica adoptivă a lui Pantelei (Timofei) Bodnarenko şi a Anei Toma Grossman (1912-1992) declara într-un interviu despre părinţii săi, agenţi sovietici, următoarele: „părinţii mei erau şi ei atei, dar bunicii din partea mamei erau foarte religioşi. Era o familie evreiască tradiţională care venea la noi acasă şi nu mânca din farfuriile noastre pentru că nu erau cuşer […]. Drept să vă spun, eram şi sunt ateistă. Mi-e greu să cred în Dumnezeu, mi-e greu să cred în ceva ce n-am văzut” [5]. Alogenii au deținut controlul în România postbelică.

Nedumerire? Nu! Discriminare!

Cum se împacă prevederile absurdei Legi 217/2015 cu faptul că în ultima parte a lunii august (la 30 august 1940 a fost semnat Diktatul de la Viena), la scurtă vreme după promulgarea noii legi, dictatorul pro-nazist maghiar Miklos Horthy este comemorat la Cluj-Napoca, în cadrul unui eveniment finanţat de municipalitatea localităţii? De unde au plecat trenurile cu evrei spre lagărele naziste, nu din nord-vestul Transilvaniei aflată sub ocupaţie horthystă? I.N.S.H.R.-E.W.? Mucles!

Dispute şi pretenţii asupra „trenului-fantomă” german

Pentru că, în mod sigur, voi fi acuzat de subiectivism sau că aş fi adept al „teoriei conspiraţiei”, în cele ce urmează mă voi folosi, la rândul meu, de arma inamicului. Voi apela la eroarea de argumentare: „argumentum ad ignorantiam” (o afirmaţie ar putea fi falsă doar pentru că nu exista probe concrete în susţinerea ei, viciu de logică (d)enunţat de sintagma anglo-saxona „the absence of evidence isn’t evidence of absence”[6]. Se pare că preţiosul „tren-fantomă” german, căruia i se pierduse urma în meandrele finalului celei de-a doua conflagraţii mondiale – ar fi fost „descoperit” recent într-un tunel de lângă localitatea poloneză, Walbrzych. Circulă ipoteza că trenul ar conţie – printre altele, şi „Camera de chihlimbar” (încăpere ornată cu piese din chihlimbar şi evaluată la suma de 250 de milioane de £), extrasă de trupele germane dintr-un palat din St. Petersburg, în anii războiului. Potrivit publicației britanice „The Independent”, Federaţia Rusă ar putea pretinde obiectele de valoare din trenul nazist drept compensație pentru pierderile țării în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar asemenea altor „relicve” convenabile învingătorilor, sunt încă valabile înţelegerile enunţate la Conferința de Pace de la Potsdam din anul 1945, printre acestea, stabilindu-se că, oricare pradă de război recuperată de la germani trebuie să fie impărțită în mod egal între Statele Unite, Franța, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Peste toate, ca bomboana pe colivă, recenta reuniune a Congresului Mondial al evreilor a ridicat pretenţii cu referire la returnarea oricăror valori jefuite de Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de la evreii polonezi.

Nu suntem în stare să ne integrăm propriii cetățeni de etnie romă […], cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viață şi o religie total diferite?

Ca şi „naşterea” Statului Islamic, „explozia” imigranţilor nu s-a produs de la sine. Sunt operaţii controlate din culisele guvernării planetare. Multitudinea intoxicărilor nu s-a lăsat aşteptată: euro-atlanticii, îi arată cu degetul pe ruşi, ceilalţi, pe americani, scoţându-l în faţă pe Sörös, ca monstru de serviciu. Oricare ar fi autorii, afacerea a căpătat o amploare fără precedent. Traficul cu carne vie – la propriu şi la figurat, inclusiv cel de organe – a atins cote fabuloase, cu profituri pe măsură. Într-un discurs rostit la Banska Bystrica (centrul Slovaciei), în fața unui auditoriu de peste 2.500 de oameni, printre care şi diplomați străini, premierul slovac Fico a apreciat că „[…] politica europeană de imigrație a eșuat cu totul. […] Haideți să nu ne prefacem că nu vedem frica oamenilor – nu doar în Slovacia, ci și în întreaga Europă. Haideți să nu ne prefacem că nu vedem cauzele acestui fenomen și să nu ne mai prefacem că suntem capabili să rezolvăm problema primindu-i pe toți (imigranții – n.n.) cu brațele deschise – indiferent că e vorba de imigranți economici sau oameni care chiar sunt puși în situația de a-și salva viețile, sănătatea și familiile […] Haideți să fim sinceri, nici măcar nu suntem în stare să ne integrăm propriii cetățeni de etnie romă – și sunt sute de mii -, cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viață și o religie total diferite?”[7]. N-am auzit pe niciunul dintre „aleşii neamului” din România să se pronunţe „pe şleau”, precum premierul slovac, despre ţiganii noştri. Apropo, nu ştiu cât va mai dura naveta săptămânală Cotroceni-Sibiu a cuplului prezidenţial, dar prin târg se vorbeşte că la Sibiu se va deschide primul magazin cu produse tradiţionale ţigăneşti. Vor fi expuse spre vânzare produsele care au dispărut din magazinele cu produse tradiţionale româneşti din alte zone ale ţării.

Monarhie cu… dor de ducă

Şi dacă tot a venit vorba de „ţigănisme”, „gura presei” comentează că tradiţia Casei Regale a Perfidului Albion nu se desminte şi că într-un viitor apropiat, istoria ultimului deceniu al secolului trecut se va repeta în ediţie-versiune „modificată şi adăugită”: mariajul princiar Kate Middelton – William e pe ducă. De-aia nu-mi place guvernarea monarhică! Pentru că în Monarhie, cea mai înaltă poziţie din stat se transmite pe cale sexuală, nu pe cea intelectuală sau a calităţilor de conducător de stat. Că de minte… să nu vorbim de funie în casa spânzuratului!

ION MĂLDĂRESCU
Grafica – Ion Măldărescu
––––––––––
[1] Florin Constantiniu, interviu publicat în revista „Istorie şi Civilizaţie”, februarie 2012.
[2] vezi http://jurnalul.ro/stiri/observator/un-supravietuitor-al-holocaustului-elie-wiesel-nu-este-detinutul-a-7713-590048.html Elie Wiesel a fost acuzat de impostură şi substituire de persoană şi dat in judecata de un supravietuitor al Holocaustului, Grüner Miklos, pe motiv că purtătorul Premiului Nobel din 1986 şi-ar fi însuşit identitatea detinutului A-1773. Grüner Miklos, stabilit în localitatea suedeza Malmo, susţine că are dovezi certe că Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz
[3] Cristian Troncotă, Istoria securităţii regimului comunist din România. Vol. I: 948-1964, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2003
[4] Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instituţiei Securităţii regimului comunist din România 1948-1964, Ed. Elion, Bucureşti, 2006
[5] Ibidem
[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Evidence_of_absence
[7]http://www.realitatea.net/lider-european-discurs-fara-precedent-despre-imigranti-sa-nu-ne-mai-prefacem-ca-nu-vedem-frica_1781590.html#ixzz3kUSRIUaX

PROIECTUL”IDENTITATE CULTURALĂ – PATRIMONIU EUROPEAN” ÎN ACȚIUNE!

PROIECTUL”IDENTITATE CULTURALĂ – PATRIMONIU EUROPEAN” ÎN ACȚIUNE!

banner 4x7Proiectului „Identitate Culturală-Patrimoniu European”, ajunge pe 7 iunie, ora 19.00, la Ungheni , în Piața Independenței.

Duminică, 7 iunie, înte orele 19.00-22.00, în Piața Independenței, din  orașul Ungheni va fi susținut un spectacol în aier liber pentru locuitorii orașului și raionului Ungheni.

În cadrul spectacolului vor evolua Cristofor Aldea Teodorovici și Aldea Teodorovici Orchestra, Valintin Boghean și Vali Boghean&band, Iurie Sadovnic, Cătalin Josan, Alex Calancea & band și alți artiști consacrați din republică, dar și tinere talente din Ungheni.

Spectacolul se va desfășura în aer liber pentru toți doritorii de frumos

Proiectul “Identitate culturală – Patrimoniu european“ a fost lansat la, 31 mai, la Palatul Național “Nicolae Sulac” din Chișinău. Spectacol de excepție, dedicat împlinirii a 25 de ani de la reorganizarea învățământului din Republica Moldova și deschiderea primelor licee de limbi moderne în Chișinău, a adunat pe aceeași scenă elevi talentați și nume sonore din cultura națională, cunoscute și în spațiul european. Printre aceștia, formația Brio Sonores, Alex Calancea & Band, Cătălin Josan,  Vali Boghean & Band,  Aldea Teodorovici Orchestra,  Iurie Sadovnic, soprana Ana Cebotari, naistul Ștefan Negură, Corala „Vocile Primăverii” de la Liceul Teoretic „Ion Creangă”, ansamblurile folclorice „Balada”  și „Mioriţa” de la Centrul de creaţie a copiilor “Floarea soarelui”, tânăra interpretă Diana Brescan ș.a.

În cuvântul de deschidere, ambasadoarea Iuliana Gorea Costin, a subliniat faptul că proiectul își propune susținerea actului de creație și promovarea patrimoniului cultural comun românesc, parte distinctă a patrimoniului european. În calitate de coordonator, Iuliana Gorea Costin le-a mulțumit profesorilor prezenți la Palatul Național pentru implicare și contribuția la o cauză nobilă – cea de resetare a sistemului de valori.  Ambasadoarea a mai menționat că Europa spre care tindem este, înainte de toate, o comunitate de valori, cultivată în inimi și spirit,  manifestată în viața de zi cu zi.

În cadrul spectacolului, celor prezenți le-a fost dăruită antologia “Limba româna este Patria mea”, un volum cu cele mai frumoase poezii ale poeților români de pe ambele maluri ale Prutului.

Pe lângă promovarea talentelor autohtone, organizatorii și-au propus să consemneze și date importante din calendarul istoriei moderne a Republicii Moldova – 25 de ani de la încadrarea în învățământul din România, a primilor elevi, studenți și doctoranzi, bursieri ai Statului Român, 25 de ani de la primul „Pod de flori”, 25 de ani de la declararea Suveranității Republicii Moldova, 20 de ani de la admiterea Republicii Moldova în Consiliul Europei și a unui an de la semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Șirul de evenimente culturale va continua și pe parcursul lunii iunie, în aer liber în mai multe localități din Republica Moldova.

Proiectul care se va încheia cu un nou spectacol de amploare, în aer liber  la Chișinău se desfășoară cu sprijinul Guvernului României și este coordonat de ambasadoarea Iuliana Gorea Costin, președintele Asociației Europene de Strategii Politice „Nicolae Costin”, în parteneriat cu Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova,  Fundația „Dominanta”, Fundația Syllabus, Centrul de Excelență pentru Strategii Durabile, Centrul Cultural Științific „Grigore Vieru” și Fundația pentru Educație din Republica Moldova.

SURSA: http://www.morarita.wordpress.com

DESPRE”ÎMPĂRTĂŞIREA” LUI FILAT ÎN ALTAR SAU ÎNCĂ O DATĂ DESPRE STAREA „MITROPOLIEI MOLDOVEI”

Despre „împărtăşirea” lui Filat în altar sau încă o dată despre starea „mitropoliei Moldovei”

 

( Am primit acest material pe email si am decis sa-l publicam pentru valoarea lui cu privire la cele ce se petrec in bisericile oficiale .)

PREÎNTÎMPINARE
Acest articol-atenţionare se adresează numai şi numai către creştinii Moldovei. Către cei care se socot ortodocşi – fie prin credinţa moştenită din strămoşi, fie prin tradiţie, fie prin însuşirea de sine-stătător a credinţei celei adevărate, fie prin venirea la Hristos ca urmare a luminării întru Domnul.
Către cei pentru care Cuvîntul lui Dumnezeu – spus oamenilor prin Sfînta Scriptură (Biblia), prin Sfintele Canoane ale Bisericii lui Hristos, prin scrierile însuflate de Duhul Sfînt-Dumnezeu ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii – este Adevărul.
Către cei pentru care Adevărul este
IISUS HRISTOS
Cel Întrupat, Răstignit şi Înviat.

IsHs

Chișinău
2/15 aprilie 2015

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor
şi în calea păcătoşilor nu a stat
şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
ci în legea Domnului e voia lui
şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
(Psalmi 1:1-2)

Acum zece zile, de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, 5 aprilie 2015, cetăţeanul Vladimir Filat (mai cunoscut prin pseudonimul său politic ca „Vlad Filat”) s-a „spovedit” şi s-a „împărtăşit” în altarul Catedralei Mitropoliei Moldovei din Chişinău. „Spovedania” în altar este documentată video de către un post tv, iar „împărtăşania” în altar a fost confirmată oficial de către Mitropolie.
Peste cîteva ore de la difuzarea acestui fapt, administraţia de vîrf a Mitropoliei Moldovei publică o „Precizare” în care oferă următoarea explicaţie (tîlcuire) a faptei documentate:
„… chiar dacă, conform Canonului 19 Laodiceea, numai preoţii se împărtăşesc în altar, cu binecuvântarea arhiereului locului, se poate face excepţie pentru credincioşii care au merite deosebite faţă de Biserică. Or, în acest caz, Domnul Vlad Filat este cunoscut drept un ctitor al Bisericii Ortodoxe din Moldova şi în special al Catedralei Mitropolitane „Naşterea Domnului” din Chişinău. Astfel, gestul mediatizat în presă nu reprezintă vreo abatere de la practica Ortodoxă, ci este o manifestare a respectului faţă de un creştin care susţine în mod deosebit Biserica.”
Faptul redat, dar mai ales „precizarea”-tîlcuire din partea administraţiei cultului respectiv sînt, pentru un creştin (creştin în sensul Preîntîmpinării din capul însemnării de faţă), mai mult decît şocante.
Și aceasta pentru că:
1. Canonul 9 al Soborului din Laodiceea afirmă fără vreo putinţă de răstălmăcire:
„… cei ierosiţi [adică clericii – n.n.] numai să aibă voie a se împărtăşi în Sfinţitul Altar, iar mirenii adică afară de Altar [s.n.]”.
Acest Canon nu este singurul care opreşte – sub pedeapsa caterisirii clericilor care încalcă această oprire – intrarea mirenilor în Altar, nemaivorbind să facă ceva în Altar, cum ar fi să aducă acolo prinoase, dară-mi-te sa participe acolo la Sfintele Taine cum este Spovedania sau Împărtăşania. Pentru conformitate, reproducem aici în întregime Canonul 69 al Soborului trullan:

„Să nu fie iertat cuiva dintre mireni săvîrşind, a intra în lăuntru în Sfinţitul Altar [s.n.], că împărăteştii stăpîniri şi domniri îi este iertat aceasta, cînd ar vrea să aducă daruri Ziditorului său, după oarecare preaveche predare.”
Tîlcuirea acestui Canon spune:
„Sfîntul Altar afierosit fiind celor preoţiţi; pentru aceasta Canonul acesta opreşte a intra într-însul pe oricare mirean [s.n.], afară numai de Împăratul; şi acesta încă, nu ca un mirean, ci ca unul ce are stăpînie, şi domnie, şi este Unsul Domnului [s.n.]. Căruia s-a iertat a intra după veche tradiţie, cînd voieşte a aduce Daruri Ziditorului său Dumnezeu şi să se cuminece [să se împărtăşească – n.n.].”
Astfel, Sfintele Canoane ale Bisericii lui Hristos interzic cu desăvîrşire intrarea mirenilor în Altar. Cu atît mai mult opresc Spovedania sau Împărtăşania lor în Altar.
Permisiunea făcută împăratului ortodox se face pentru el nu ca pentru un mirean, ci ca pentru Unsul lui Dumnezeu cum a fost Însuşi Mîntuitorul Iisus Hristos („Hristos” înseamnă Unsul lui Dumnezeu), căci, începînd cu Sfîntul Împărat Marcian (anul 450), împăraţii creştini (ortodocşi) erau unşi la domnie cu mir sfinţit.
2. Canoanele sînt însuflate de Duhul Sfînt-Dumnezeu şi sînt parte integrantă a Sfintei Predanii – unul dintre cele două izvoare ale învăţăturii de credinţă a Bisericii lui Hristos alături şi împreună cu Sfînta Scriptură.
Nimănui dintre cei muritori nu i se îngăduie să schimbe sau să anuleze vreun Canon. Cei care încearcă sa facă aşa ceva sînt daţi anatemei, potrivit Canoanelor însele. Și sfîntul Apostol Pavel întărește aceasta Epistola sa către galateni, cap. 1:
„Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!”
De aceea, afirmaţia din „Precizare” precum că „cu binecuvântarea arhiereului locului, se poate face excepţie” de la vreun Canon este împotriva învăţăturii de credinţă ortodoxă şi vădeşte fie un act de erezie, fie un act de apostazie. Biserica lui Hristos nu recunoaşte anularea nici unui Canon prin oarecare excepţii. Căci excepţia este anulare a Canonului. Maximum ce se poate admite este pogorămîntul, adică aplicarea prevederilor vreunui Canon cu mai puţină stricteţe (scumpătate, cum se numeşte stricteţea în limbajul ortodox al Canoanelor) în funcţie de starea concretă duhovnicească a credinciosului care se pocăieşte de anumite păcate grave ale sale.
Dar aceasta se referă în exclusivitate la acele Canoane care statornicesc anumite epitemii („pedepse”, leacuri duhovniceşti) pentru vindecarea anumitor păcate. Pogorămintele nu pot anula prevederile vreunui Canon. În cazul Filat-Cantarean, adică a admiterii unui cetăţean necleric în Altar, nu există grade de aplicare a Canonului. Adică nu se admit pogorăminte. Canoanele spun limpede şi univoc: intrarea în Altar este oprită pentru orice mirean. Aici nu se poate aplica pogorămîntul în sensul că ar exista un fel de semi-intrare, de intrare nedeplină, intrare parţială, tîrîş sau într-un picior, numai cu capul sau numai cu o jumătate de trup etc.
Dat fiind faptul că autorul de facto al Canoanelor este nimeni altcineva decît Duhul Sfînt, încălcarea lor sau, mai ales, anularea lor de către oricine – fie mirean, fie preot, fie episcop sau patriarh, fie adunarea tuturor episcopilor lumii – nu reprezintă nimic altceva decît răzvrătire împotriva Duhului Sfînt. Iar cel care a pus început răzvrătirii împotriva Duhului Sfînt şi care este tatăl tuturor celor asemenea răzvrătiţi este Satan, diavolul.

Prin urmare, prin această afirmaţie din „precizare”, administraţia cultului „Mitropolia Moldovei” se răzvrătește împotriva Duhului Sfînt-Dumnezeu şi se solidarizează cu Satan, tatăl răzvrătiţilor.
Vadim Cheibaş, secretar al şefului adminstrativ al acestui cult – cetăţeanul Nicolae Cantarean (cunoscut mai ales prin pseudonimul său cultual ca „Vladimir, mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove”) a afirmat următoarele, în contextul situației analizate în lucrarea de față:
„A fost împărtăşit pentru că a solicitat sfânta împărtăşanie. Conform canoanelor bisericeşti se permite împărtăşania mirenilor în altar, iar Înalt Prea Sfinţitul Vladimir a considerat de cuviinţă această excepţie pentru un om deosebit care este ctitor al bisericii ortodoxe”.
Fraza citată vădeşte o elementară lipsă de logică: dacă Canoanele „permit împărtăşania mirenilor în altar”, atunci de ce această permisiune reprezintă o excepţie? Iar dacă este excepţie, rezultă atunci că sfintele Canoane nu permit fapta respectivă şi, tocmai în virtutea nepermisiunii intrării în altar, permisiunea de a intra în altar constituie excepţie. Ori permit, ori este excepţie. Această formulare nu poate fi înțeleasă altfel decît o tentativă de-a secretarului mitropoliei de aburire a cititorului necunoscător, prin care, de fapt, singur se împotmoleşte în propria viclenie, comiţînd greşeli elementare de logică.
După cum însă am văzut, Canoanele interzic apăsat şi răspicat nu numai împărtăşirea mirenilor în Altar, dar şi simpla lor intrare acolo. Adică Cheibaş şi minte, şi încă o face deloc deştept.
O şi mai mare stupoare trezeşte afirmaţia: cetăţeanul X „a fost împărtăşit pentru că a solicitat sfânta împărtăşanie”. De cînd oare în Biserica lui Hristos Sfînta Împărtăşanie se dă la solicitare? Este vorba de un serviciu solicitat de vreun client la vreo agenţie de prestare a servicilor „divine”? Şi aceasta o rosteşte nu un administrator de reţea al „Mitropoliei Moldovei”, nu şeful garajului „Mitropoliei” şi nici şeful serviciului de pază a sediului acestei instituţii. Expresia este rostită de către secretarul instituţiei. Adică de cel mai informat şi cel mai lăuntric angajat al acestei instituţii. Adică de persoana care cunoaşte cel mai bine din interior modul cum funcţionează această instituţie şi limbajul în care ea funcţionează.
Iar limbajul este unul de marketing, de prestare a serviciilor către un client care „solicită” ceva de la prestator şi prestatorul îi oferă cele solicitate. Căci numai la o agenţie de prestări de servicii faptul însuşi al solicitării serviciului constituie un temei suficient pentru ca acest serviciu să fie oferit. „Clientul are întotdeauna dreptate”. După cum vedem din gura lui Cheibaş, această atitudine este firească pentru instituţia pe care o reprezintă Cheibaş, dar este cu totul potrivnică Bisericii lui Hristos, care îi împărtăşeşte doar pe cei care nu au făcut păcate opritoare de la împărtăşire, spovedindu-se după rînduiala ortodoxă, primind dezlegarea canonică şi pregătindu-se cu evlavie de primirea sfintelor Daruri, inclusiv prin citirea pravilei înainte de împărtăşanie.
3. „Precizarea” din partea administraţiei cultului respectiv subliniează că „gestul mediatizat în presă nu reprezintă vreo abatere de la practica Ortodoxă, ci este o manifestare a respectului faţă de un creştin care susţine în mod deosebit Biserica.”
Deja am văzut că administraţia cultului respectiv minte cu neruşinare cînd afirmă cu tot tupeul că împărtăşirea unui Filat în altar „nu reprezintă vreo abatere de la practica Ortodoxă”. Da, nu este o abatere: este chiar o încălcare făţişă şi deplin sfidătoare a învăţăturii Bisericii lui Hristos. În schimb, această „abatere” nu încalcă şi nu sfidează învăţătura împărtăşită de administraţia cultului repectiv „Mitropolia Moldovei”, învăţătură expusă şi în această „precizare”. Mai mult chiar, după cum vom vedea mai jos, împărtăşirea unui alde Filat în altar este expresia canonică a învăţăturii de credinţă a administraţiei centrale a cultului respectiv.
În afară de aceasta, din sublinierea făcută de administraţia cu pricina rezultă că dacă cetăţeanul Filat ar fi fost împărtăşit ca şi toţi mirenii – adică în afara Altarului, – atunci aceasta, potrivit logicii „precizării”, ar fi însemnat o lipsă de respect faţă de insul în cauză. Iar manifestarea respectului faţă de acest ins – respect în sensul cum îl înţelege administraţia cultului dat – sfidează Canoanele Bisericii lui Hristos. Mai exact, respectarea Canoanelor Bisericii lui Hristos constituie o lipsă de respect, un afront faţă de Filat. Din această pricină, administraţia cultului reprezentat de Cantarean a făcut alegerea corectă – din punctul de vedere al credinţei ei – între Canoanele Bisericii lui Hristos şi respectul faţă de Filat ca promotor al unor legi antihristice, după cum sinodul mitropoliei Moldovei a calificat în şedinţa sa din 20 iunie 2013 activitatea guvernului lui Filat şi a guvernării axate pe partidul lui Filat.
4. Această solidarizare cu Satan prin răzvrătirea cultului dat împotriva Canoanelor date de Duhul Sfînt-Dumnezeu Bisericii lui Hristos încearcă să ascundă faptul că, în realitate, cetăţeanul Filat nu este nici măcar mirean, adică nu este membru al Bisericii lui Hristos, fiind de fapt un apostat. Altfel zis, acest Filat este o persoană care s-a lepădat de Dumnezeu, de Iisus Hristos Mîntuitorul. Astfel, acest cetăţean nu este nicidecum „un creştin care susţine în mod deosebit Biserica”, după cum în chip viclean susţine administraţia mitropoliei.
Acea parte cugetătoare a societății ştie şi ţine minte că Filat a fost cel mai aprig promotor al aşa-numitei legi „cu privire la asigurarea egalităţii”. Această lege „consfinţeşte” sodomia drept o valoare publică importantă pentru ţara noastră, pentru poporul ei, pentru fiecare moldovean, pentru fiecare creştin din RM. Prin această lege se interzice orice neîncuviinţare, inclusiv în discuţii private, a homosexualităţii. În același timp, de facto legislaţia Moldovei nu apără limba maternă a poporului, nu apără credinţa acestui popor, nici morala lui publică, nici cultura lui populară. Apără însă o altă „valoare” – sodomia –, și o face cu furia şi grelimea întregului aparat represiv al statului (poliţie, procuratură, SIS, sistemul judecătoresc, mass-media, aşa-numitul „consiliu de prevenire şi combatere a discriminării”). Şi o apără împotriva credinţei, moralei şi culturii poporului Moldovei.
În baza acestei legi au fost deja condamnaţi mai mulţi creştini pentru simplul fapt că au declarat în public că sodomia este păcat, este deviere de la normalitate și nu poate fi acceptată ca valoare. Iar episcopul de Bălţi Marchel este şi acum sub judecata legii lui Filat care l-a şi condamnat la o amendă de circa 30 de mii de lei pentru faptul că a preîntîmpinat creştinii de primejdia pe care o comportă sodomia.
Astfel, în realitate, Filat nu este altcineva decît promotorul prigoanei creştinilor pentru faptul că ei urmează învăţătura dumnezeiască, a Bisericii lui Hristos, a Cuvîntului lui Dumnezeu privind faptul că sodomia este păcat, este spurcăciune şi urîciune în faţa lui Dumnezeu. Cetăţeanul „spovedit” şi „împărtăşit” consideră însă că sodomia este un bun public care trebuie predat în şcoli, care trebuie promovat în societate ca un comportament firesc, care trebuie ocrotit împotriva oricărui fel de discriminare.

~ + ~

Cuvîntul lui Dumnezeu este pentru noi, creştinii, Legea noastră vîrfelnică, supremă. A fi împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu Însuşi. A schimonosi ceva din Cuvîntul lui Dumnezeu înseamnă a-L face pe Dumnezeu mincinos, ceea ce este hulă împotriva lui Dumnezeu, a Duhului Sfînt. Să luăm aminte la aceasta.
A fi de acord – cu mintea, cu vorba sau cu fapta – cu potrivnicii lui Dumnezeu, cu hulitorii Lui, înseamnă a fi deopotrivă cu ei, înseamnă a fi la fel potrivnic lui Dumnezeu ca şi hulitorul Lui, chiar dacă personal nu am vorbit împotriva Cuvîntului Lui sau nu am schimonosit Cuvîntul Lui. Şi la aceasta să luăm aminte.
Sodomia (ca şi orice păcat) – ca faptă, ca dorinţă, ca încuviinţare – este împotriva Legii lui Dumnezeu dată oamenilor spre mîntuire. Adică, sodomia este nelegiuire împotriva lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu Însuşi spune aceasta încă în Vechiul Testament:
„De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amîndoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sîngele lor asupra lor este.” (Levitic 20:13)
Sodomia (ca şi orice păcat) este nu numai nelegiuire. Este şi spurcăciune în faţa lui Dumnezeu. Spurcăciune înseamnă stricarea sfinţeniei, înseamnă stricarea „chipului şi asemănării omului” cu Dumnezeu. Căci Dumnezeirea Treimică l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa:
Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră.” (Facerea 1:26)
Adică, stricarea de către om a chipului şi a asemănării sale cu Dumnezeu înseamnă hulă împotriva chipului şi asemănării lui Dumnezeu din om, împotriva lui Dumnezeu Însuşi:
„Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune.” (Levitic 18:22)
Prin această faptă mîrşavă, omul nu numai că se spurcă pe sine – adică se desparte de chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca miez firesc al naturii lui, ci făptuieşte şi spurcăciune împotriva lui Dumnezeu, căci Dumnezeu i-a dat omului chipul şi asemănarea Sa. Şi dacă acest chip şi această asemănare este schimonosită pînă la spurcare, pînă la nelegiuire, atunci cine este spurcătorul şi nelegiuitorul? Dar cei care sînt prieteni cu acesta? Sau îi încuviinţează spurcăciunea şi nelegiuirea făcută?
Este important să ştim că nu numai în Vechiul Testament Dumnezeu ne arată ce este sodomia. El ne aminteşte nouă despre aceasta şi în Noul Testament:
„Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6:9-10)
Acelaşi Apostol al lui Dumnezeu ne lămureşte:
„Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvîntat în veci, amin ! Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rînduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsînd rînduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luînd cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.” (Romani 1:25-28.)
Acest Cuvînt al lui Dumnezeu este limpede şi pe înţelesul oricui. Chiar şi pe înţelesul politicienilor pro-sodomiţi care au făcut o lege specială pentru promovarea anume a acestui păcat; este chiar şi pe înţelesul lui Filat, Ghimpu, Plahotniuc, Leancă, Lupu, Hadârcă şi toţi ceilalţi din această (şi fosta) guvernare şi din partidele acestei guvernări. La fel şi pentru toţi cei care au votat sau au de gînd să mai voteze cu oricare dintre aceştia.
Vedem că Dumnezeu spune una, iar Filat, prin legea impusă Moldovei de el şi de ai lui co-guvernanţi, spune alta: că Dumnezeu nu are dreptate şi că creştinii nu trebuie să-L asculte pe Dumnezeu, ci pe el, pe Filat, legea lui spurcată care este urîciune în faţa lui Dumnezeu. Iar dacă creştinii din Moldova vor îndrăzni să asculte de Dumnezeu, dar nu de legea lui Filat, atunci creştinii vor fi pedepsiţi, inclusiv pînă la închisoare.
A anula cele spuse în Sfînta Scriptură, a anula învăţătura Bisericii lui Hristos înseamnă a fi apostat, adică înseamnă a te lepăda de Dumnezeu, a fi în afara Bisercii. La fel, încercarea de îndreptăţire a oricărei abateri de la Cuvîntul lui Dumnezeu, de la învăţătura Bisericii, este eres (erezie), este înstrăinarea de Biserica lui Hristos. Or, Filat, fiind apostat, fiind necreştin, nu este mirean. Cu atît mai mult, el nu este „un creştin care susţine în mod deosebit Biserica”. Oare legea lui antihristică, legea lui de prigonire a creştinilor este „o susţinere deosebită” pentru Biserica lui Hristos? Recunoaştem că activitatea lui antihristică ar putea reprezenta o „susţinere deosebită” pentru „Biserica” personală a lui Cantarean, dar aceeaşi activitate a aceluiaşi este în realitate prigoană a Bisericii lui Hristos şi batjocorire a ei.
Este important să se înţeleagă că Filat se află sub anatema şi, nu doar că nu se poate împărtăşi în Biserica lui Hristos, ci nici nu poate fi admis să intre în vreun lăcaş al Bisericii lui Hristos chiar şi în afara slujbelor. Filat, prin apostazia sa, s-a făcut vrăjmaş al lui Dumnnezeu. Iar vrăjmaşii lui Hristos nu se pot împărtăşi cu Preasfînt Trupul şi cu Preacurat Sîngele lui Hristos.

~ + ~

Aceasta fiind situaţia, cum putem înţelege cele întîmplate cu „împărtăşania” lui Filat şi cu „excepţia” făcută de Cantarean „pentru credincioşii care au merite deosebite faţă de Biserică”, „pentru un om deosebit care este ctitor al bisericii ortodoxe” (de fapt, pentru un reprezentant al guvernării care face legi antibisericeşti şi anticreştine, guvernare care poate fi socotită, în esenţa sa, un antihrist colectiv) ?

A. Sfînta Scriptură spune limpede că cel care îl primeşte în Biserica lui Hristos pe vrăjmaşul lui Hristos şi îi spune „Bine ai venit!” este împreună cu acela anatema:
„Oricine se abate şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămîne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele [s.n.].” (2 Ioan 1:9-11)
Înţelegem din aceasta un fapt pe cît de infricoşător, pe atît de real: „mitropolitul” Cantarean se face părtaş cu vrăjmaşii lui Hristos şi, în temeiul acestei părtăşii, el însuşi se face vrăjmaş lui Hristos, nefiind în esenţă nici cleric (adică mitropolit), nici mirean, ci este un apostat, unul care prin faptă şi – prin vorba „Precizării” (dar, de fapt, nu numai prin asta, ci prin aproape întreaga sa activitate, subiectul acestui articol fiind doar un mic exemplu din apostazia acestui pseudo-mitropolit) – s-a lepădat de Cuvîntul lui Dumnezeu, de Hristos Domnul. Nicolae Cantarean este pur şi simplu în afara Bisericii lui Hristos, şi aceasta pricinuieşte o pagubă directă, pierzătoare şi tuturor celor care îl socot pe el de mitropolit al lui Hristos şi îi spun „Bun venit!” şi se împărtăşesc cu el. Iar orice încercare de a îndreptăţi un apostat prin răstălmăcirea Canoanelor, potrivit Sfîntului Teodor Studitul, este eres.
Iată ce spune Sfîntul Teodor Studitul despre cei care se împărtăşesc cu cei ca eresiarhul Vladimir (ceea ce este şi mai imperativ în cazul apostaţilor):

„Ştiind că aceasta este eres, să fugi de eres şi de eretici, să nu ai părtăşie cu ei şi să nu-i pomeneşti la Liturghia Dumnezeiască în sfînt lăcaşul tău, căci groaznice ameninţări sînt rostite de către sfinţi către cei care iau parte cu ereticii chiar şi la masă.”
La fel, învăţătura Sfinţilor Părinţi spune limpede că cel care se uneşte cu vrăjmaşii lui Dumnezeu se face vrăjmaş Lui.
„Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi dovedeşte cu mare şi puternic glas ca duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia [s.n.]”.
„… Sfîntul Atanasie porunceşte ca nu numai să nu avem nici o părtăşie cu ereticii, dar nici [măcar] cu cei ce au părtăşie cu cei necredincioşi ? Şi cum nu e părtăşie, dacă trebuie să şezi într-un asemenea loc şi să fii hrănit de asemenea [oameni]”.
„… ai ales mai bine să pătimeşti pentru Hristos decît să te împărtăşeşti cu împărtăşania eretică ce desparte de Hristos. Căci cel ce se împărtăşeşte cu ea este străin de moştenirea lui Hristos, precum Iuda, şi părtaş cu cei care [s.n.] L-au luat pe Domnul ca să fie răstignit.”
„Iacov a zis: „Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4:4). Auziţi toţi care mîncaţi împreună cu ereticii hotărîre dureroasă: sînteţi vrăjmaşi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi suferă mai rele.”

Cine îşi poate ridica glasul împotriva celor spuse de Sfinţii Părinţi? Adică, cine poate să-l socoată pe Nicolae Cantarean drept creştin, cu atît mai mult drept episcop-mitropolit fără a se lepăda de Biserica lui Hristos, fără a deveni apostat şi eretic ca şi acesta?
B. Noi, creştinii, ştim cu toată adeverirea dumnezeiască că Biserica lui Hristos este alcătuită din cei care se împărtăşesc cu Preasfînt şi cu Preascump Sînge al Domnului nostru Mîntuitorul Iisus Hristos – Dumnezeu-Om. Iar Sfînta Împărtăşanie o primim de la adevăraţii episcopi şi preoţi ai lui Hristos. Aceşti clerici adevăraţi ai lui Hristos sînt cei care păstrează adevărata credinţă a lui Dumnezeu, a Bisericii Lui: „Domnul Hristos a numit Sobornicească Biserică pe aceea care păzeşte adevărata şi mîntuitoarea mărturisire de credinţă [s.n.]. Pentru această mărturisire El l-a numit pe Petru fericit şi a spus că va zidi Biserica Sa pe această mărturisire.” Aşa mărturisește Sfîntul Maxim Mărturisitorul , în deplină contradicţie cu învăţătura de credinţă a lui Cheibaş şi Cantarean.
Prin asemenea „precizări” ca cea publicată pe site-ul oficial, administraţia cultului „Mitropolia Moldovei” îşi adevereşte deplina sa apostazie şi situare în afara Bisericii lui Hristos. Şi ce este acest cult care se vrea ortodox cu o asemenea administraţie, căci Biserica lui Hristos nu poate avea o administraţie apostată? Oare Iuda Iscarioteanul sau Arie sau Lenin au reprezentat vreodată (Doamne miluește!) administrația Bisericii lui Hristos?
Să ne amintim că Biserica lui Hristos primeşte în Altar, în afară de clerici, numai pe împăratul ortodox, pe domnitorul ortodox, pe acel conducător de popor care este uns la domnie, care, în virtutea acestui fapt, este Uns al lui Dumnezeu şi este ocrotitor al Bisericii lui Hristos.

La fel, ştim că Antihristul se doreşte a fi recunoscut împărat al întregii lumi, al fiecărui popor de pe Pămînt, inclusiv şi în primul rînd să fie recunoscut ca atare de către poporul creştinesc (ortodox). El se doreşte uns la domnie la fel cum este Împăratul împăraţilor Hristos – Unsul lui Dumnezeu şi Dumnezeu Însuşi. Şi acel Antihrist va fi uns la domnia sa de către pseudo-clericii care se vor numi pe sine „creştini”, „ortodocşi”.
Pseudo-clericii Cantarean şi Cheibaş, pseudo-clericii catedralei (în particular „preotul” Feodor Tihon, cel care l-a „spovedit” şi „dezlegat” de păcate pe Filat) care l-au „spovedit” şi „dezlegat” pe antihristul Filat, prin primirea în altar a unui apostat, prin „împărtăşirea” aceluia cu paharul dracilor, preînchipuie primirea în altar – devenit prin apostazia lor şi a celor ca dînşii locul urîciunii pustiirii – pe Antihrist. Astfel, administraţia apostatică a acestui cult împreună cu „ctitorul” acestui cult (de fapt, al acestei administraţii) nu sînt altceva decît înainte-mergătorii lui Antihrist.
De ce paharul dracilor? Sfîntul Teodor Studitul ne lămureşte:

„Aşadar, dacă paharul binecuvîntării este împărtăşirea de sîngele lui Hristos şi pîinea pe care o frîngem este împărtăşirea de Trupul lui Hristos, e limpede că paharul ereticesc şi pîinea [ereticească] este împărtăşire de potrivnicul.”

Sfinţii Părinţi numesc direct potirul ereticesc drept paharul dracilor:

„Iar eu te sfătuiesc, dacă [acel om] a avut parte prin împărtăşanie de părtăşia cu cei necredincioşi, să se ţină departe de Sfintele Taine pînă la unul sau doi ani. Căci s-a scris că nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor [s.n.], nici nu puteţi să vă împărtăşiţi de masa Domnului şi de masa dracilor.”

În altă scrisoare Sfîntul Teodor Studitul mărturisește şi mai limpede:

„Cum este deosebirea dintre lumină şi întuneric, aşa este şi deosebirea dintre Împărtăşania ortodoxă şi părtăşia ereticească. Prima luminează, cea de-a doua – întunecă: prima uneşte cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una viază sufletul, cealaltă – ucide.”

Deci, sfinţii sfătuiau fuga de părtăşia de potir cu eresul şi cu apostazia tocmai din pricina că împărtăşania împreună cu ereticii este, de fapt, împărtăşania cu diavolul şi nicidecum cu Hristos. Dar ce poate fi mai pierzător decît unirea duhovnicească cu diavolul, împărtăşania cu Satan?
Nu putem completa această dureroasă constatare decît cu următoarele cuvinte însuflate de Duhul Sfînt:

„Auziţi iarăşi cei ce faceţi agape împreună cu ei [cu ereticii] [s.n.]: cum veţi scăpa de mînia ce va să vină peste voi, care vă pîngăriţi împreună cu aceştia prin mîncare şi băutură laolaltă? Cum îndrăzniţi să vă apropiaţi de dumnezeieştile şi înfricoşatele Taine ale lui Hristos? Sau nu aţi auzit pe fericitul Pavel strigînd că „nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi avea parte de masa Domnului şi de masa dracilor? (I Corinteni 10:21) „Ieşiţi din mijlocul lor şi nu vă atingeţi de ce e necurat.” (II Corinteni 6:17).

Prin urmare, cu nici un chip nu se poate afirma şi crede că administraţia cultului „Mitropolia Moldovei” (aceasta se referă şi mai apăsat şi la întreg cultul antihristic numit „Mitropolia Basarabiei”) ar face parte din Biserica lui Hristos, dimpreună cu toţi cei aflaţi în părtăşie cu acest pseudo-mitropolit şi clericii lui (clericii lui sînt toţi ceri care îl pomenesc la slujbe, în special la liturghie, profanînd astfel liturghia).

~ + ~

Recent (8 apr. 2015), în vizita fără precedent a „mitropolitului” Cantarean la Parlament, în adresarea sa către deputaţii care „adoptă legi antihrtistice” (potrivit constatării Sinodului din iunie 2013), acesta s-a destăinuit :
„Eu doresc, stimaţi deputaţi, să conlucrăm şi în viitor fructuos pentru a aduce ţara noastră la un bun liman, la un liman liniştit şi atuncea, împreună cu dvs., ne vom îndeplini funcţia noastră.”
Cunoaştem oare vreo conlucrare fructuoasă în afară de legea sodomiei, de legea avortului, de o serie de legi (peste 20 la număr) împotriva conceptului de „familie tradiţională”, de legea care egalează credinţa acestui popor – Ortodoxia – cu orice cult apărut peste noapte în ţara noastră, inclusiv cu satanismul? Istoria nu cunoaşte nici o conlucrare fructuoasă între Biserica lui Hristos şi parlamentul RM. Biserica lui Hristos cunoaşte numai şi numai batjocorirea sa din partea acestui parlament apostatic şi antihristic.
Cu toate acestea, şeful cultului „Mitropolia Moldovei” mărturisește că cunoaște conlucrări „fructuoase” între cultul (pe care îl reprezintă cu acordul tuturor celor care îl socot pe el drept mitropolit şi ortodox) şi acest parlament antinaţional.
Ce „bun liman”, ce „liman liniştit” comun cu activitatea eminamente anticreştină şi antihristică a parlamentului uzurpator are în vedere „mitropolitul”? Nu cumva integrarea finală a Moldovei în spaţiul euro-sodomiei totalitare?
Acest şef al unui cult oficial, unul din panteonul puzderiei de culte şi cultuleţe recunoscute de acest stat anticreştin, recunoaşte că funcţia cultului pe care îl reprezintă deplin el o poate îndeplini numai împreună cu cei care fac politică antibisericească şi antihristică în parlament (căci anume aşa a fost calificată activitatea acestui Parlament de sinodul însuşi al acestui cult). Ce funcţie pot îndeplini făcătorii de legi nelegiuite, lucrătorii fărădelegii? Numai funcţii pierzătoare de suflet, numai funcţii de adîncire a noastră în smîrcul iadului.
O asemnenea „funcţie” a cultului reprezentat de către Cantarean este cu totul incompatibilă cu funcţia – cu Rostul – Bisericii lui Hristos: a sluji drept Corabie a Mîntuirii în virtutea faptului că Biserica lui Hristos este Trupul Lui. Căci toţi cei care se împărtăşesc cu adevărat Trup şi Sînge al Mîntuitorului sînt îmbarcaţi pe această Corabie a Mîntuirii care ne duce la limanul cel adevărat – Împărăţia Cerurilor în care Împărat este Iisus Hristos. Tocmai din această pricină activitatea antihristică şi antibisericească a lui Cantarean vădeşte prăpastia fără fund care se cască tot mai vădit între adunarea celor care îl socot pe el drept creştin şi încă mitropolit, pe de o parte, şi Biserica lui Hristos – adunarea celor care păzesc cuvîntul Domnului Iisus Hristos şi se împărtăşesc cu Paharul Mîntuirii (pe care alde Cantarean şi cei care îl pomenesc la slujbele lor nu au de unde să-l dea), pe de cu totul altă parte.
De netrecut cu vederea sînt şi următoarele idei exprimate de Vladimir Cantarean de la tribuna centrală a parlamentului, această capişte a demonocraţiei moldave, care vădesc apostazia şi viclenia cinică a vorbitorului. Comentariile le socotim de prisos:

  •  „Rugăm insistent ca să avem şi pe viitor susţinerea ca să putem preda [în şcoli] religia ortodoxă, şi nu numai ortodoxă, [dar] şi celelalte confesiuni religioase care conform legii statale au dreptul să fie în fiecare şcoală.”
  • „Şi noi, Biserica Ortodoxă din Moldova, venim cu un cadou frumos: sfînta Evanghelie. […] Înainte de a primi legea cea pamîntească, să vă aduceţi aminte de Dumnezeu, de legile dumnezeieşti. Dumnezeu să vă binecuvînteze pe toţi!” [şi i-a binecuvîntat cu Evanghelia pe cei prezenţi, ca de pe amvonul bisericii]

Pentru orice creştin conştient, este izbitor de vădit că administraţia cultului condus de cetăţeanul Cantarean este una antihristică, împotriva Bisericii lui Hristos, este poarta iadului larg căscată pentru toţi cei care mai văd în această administraţie vreo legătură cu Biserica lui Hristos.
C. Bineînţeles, persoanele care reprezintă astăzi în cel mai grăitor mod apostazia vremurilor de pe urmă şi pomenite nominal în acest articol-atenţionare pot să primească darul pocăinţei de la Dumnezeu-Iisus Hristos, numai să vrea să se întoarcă către El. Şi o asemenea pocăinţă va vădi pentru toţi roadele ei.
Dar acum avem ceea ce am şi constatat.

Hristos a Înviat !

Nevrednicul rob al lui Dumnezeu-Sfînta Treime,
Benedict Moldoveanu

~ + ~

Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun? (Luca 6:46)
Căutaţi mai întîi împărăţia Lui. Și toate acestea se vor adăuga vouă. (Luca 12:31)
Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră. (Luca 12:34)

New Picture

„Mitropolitul” Vladimir Cantarean decorîndu-l pe Vladimir Filat cu „Ordinul Recunoștinței”, „una dintre cele mai emblematice distincții ale Mitropoliei” (conformhttp://mitropolia.md/ips-mitropolit-vladimir-a-discutat-cu-domnul-vlad-filat/).
Septembrie 2013

1 http://mitropolia.md/precizare/

2 http://www.realitatea.md/dupa-spovedania-si-impartasania-primita-in-altar–vlad-filat-finanteaza-aducerea-focului-haric-la-chisinau_18737.html

3 http://mitropolia.md/a-avut-loc-sinodul-bisericii-ortodoxe-din-moldova/

4 Sf. Teodor Studitul. „Scrisoarea 36. Lui Euprepian şi celor dimpreună cu el, în „Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”., Vol. I, Editura „Sofia”, Buc., 2006. „Scrisoarea 39. Egumenului Teofil”, pag. 42.

5 „Scrisoarea 466. Lui Iacov monahul” Idem, pag. 137.

6 „Scrisoarea 244. Unei egumene”. Idem, pag. 89.

7 Sfîntul Ioan Gură de Aur. „Cuvînt despre proorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfîrşitului veacului acestuia” (PG 59, 553-568). Idem, pag. 170.

8 http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-21-cv_maxim_marturisitorul.html

9   „Scrisoarea 534. Lui Simeon monahul” Idem, pag. 156.

10 „Scrisoarea 294. Lui Macarie egumenul”, Idem, pag. 92.

11 [Scrisoarea 154. Curatorului Constantin. «Творения Святаго Отца нашего преподобнаго Феодора Студита …». Санкт-Петербургъ. 1867, ч. 3-я, стр. 742.

12 Idem, pag. 171.

13 http://unimedia.info/stiri/video-In-joia-mare–mitropolitul-vladimir-a-venit-cu-un-mesaj-in-parlament–deputatii-au-primit-si-un-cadou-91943.html

SURSA: https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2015/04/15/despre-impartasirea-lui-filat-in-altar-sau-inca-o-data-despre-starea-mitropoliei-moldovei/

MESAJ DIN SUA PENTRU ROMÂNIA CU PRIVIRE LA PREZENTUL ŞI VIITORUL ROMÂNIEI

Punctul de vedere oficial al SUA cu privire la prezentul si viitorul Romaniei

Mesaj din SUA pentru România

Aş vrea să nu fiu patetic şi nici să vă panichez. Textul de mai jos este o scurtă conferință – susţinută astăzi într-unul din amfiteatrele Facultăţii de Drept – de Wess Mitchell, preşedintele CEPA. Detalii despre autorul conferinţei veţi găsi la finalul acestui articol, la fel şi despre CEPA. Dar mai important decât autorul sau acronimul CEPA este textul conferinţei în sine. Citiţi-l cu atenţie! Răspândiţi-l, faceţi-l să circule, încercaţi să convingeţi cât mai mulţi români să citească aceste rânduri! E mai important ca oricând! Pentru noi toţi, pentru Romania, pentru viitorul copiilor noştri!

România după Războiul din Ucraina: amenințări și oportunități

„Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit astăzi aici și pentru oportunitatea de a vorbi aici (Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, n.m.). Doresc să mulțumesc bunului meu prieten Don Lothrop, care a fost un susținător remarcabil și un mentor al întregii noastre organizații la CEPA. Mulți dintre voi nu realizează amploarea impactului pe care Don îl are pentru țara dumneavoastră ca ambasador în Statele Unite. Don depune eforturi formidabile în a educa Guvernul SUA, think-tank-urile și comunitatea de afaceri cu privire la potențialul României și la importanța strategică a acesteia pentru Statele Unite. Don este unul dintre fondatorii Inițiativei SUA-România la CEPA, iar munca sa privind Inițiativa România One a fost o sursă de inspirație pentru noi toți la CEPA, în misiunea noastră de a reprezenta la Washington singurul think-tank dedicat promovării unei Europe Centrale înfloritoare din punct de vedere economic, stabilă geopolitic și liberă din punct de vedere politic, având legături strânse și durabile în Statele Unite.

Astăzi vreau să vorbesc despre a doua parte a misiunii CEPA: geopolitica.

 În cadrul ultimelor opt luni, războiul a revenit în Europa Centrală și de Est. Cea mai mare țară din Europa de Est, o națiune suverană de 45 de milioane de oameni, ale cărei granițe au fost garantate de Marile Puteri, a fost supusă unei campanii susținute de violență de stat, destabilizare sistematică și dezmembrare, la comanda Federației Ruse. Această țară a fost invadată în mod repetat, cetățenii săi au fost uciși, teritoriul său a fost ocupat. Peste 3.000 de persoane au fost ucise. Frontierele au fost redesenate. Un avion civil a fost doborât. Iar Occidentul a intrat într-un concurs prelungit de geopolitică cu Rusia. Europa de Est a devenit, încă o dată, în timpul vieții noastre, o frontieră geopolitică și civilizațională.

Iar toate acestea s-au petrecut într-o țară care se află la câteva ore de unde ne aflăm azi. O țară care împarte o frontieră de 600 de kilometri cu România.

 De la începutul acestei crize, politica de securitate a Occidentului a pus accentul pe Nordul Europei Centrale, pe Polonia și pe Statele Baltice. Dar vreau să vorbesc în această după-amiază despre ce înseamnă războiul din Ucraina pentru geopolitica sud-estului Europei și, în special, ce înseamnă aceasta pentru cetățeni și pentru România ca stat.

Acesta nu este un subiect despre care discutăm foarte des. Pentru cei mai mulți, geopolitica nu este ceva la care noi, cei din Occident sau românii, în special, să fi avut destul timp să ne gândim.În ultimii 25 de ani am trăit una dintre cele mai stabile perioade din istoria omenirii. Ani de pace și prosperitate, liberi de Vechiul Haos al geopoliticii și de războiul Marilor Puteri.

Europa Centrală a fost simbolul suprem al acelei prosperități: această regiune s-a bucurat de o siguranță, de o acumulare de bogăție și de o libertate politică mai mare decât în orice moment în cei 1.000 de ani de istorie. În ultimul sfert de secol, România a trecut de la stadiul uneia dintre cele mai nenorocite și mai asuprite națiuni captive ale Blocului Sovietic la democrația cea mai de succes din Balcani. PIB-ul a crescut cu 150%. A atras peste 170 de miliarde de dolari în investiții străine. A atins una dintre cele mai rapide rate de creștere economică din lumea occidentală. Și a trecut prin șapte transferuri consecutive, pașnice, ale puterii în Parlament.

 Succesul României a fost posibil prin curajul și ingeniozitatea cetățenilor săi. Dar a mai fost posibil și grație unui set de circumstanțe geopolitice de excepție și rare din punct de vedere istoric. Timp de 25 de ani, pentru prima dată în istoria modernă, România nu s-a confruntat cu o amenințare militară venită din partea unei puteri din afară. Aceasta a avut un acord de securitate cu cea mai puternică națiune de pe pământ. Și a avut parte de influența modernizatoare și reformatoare a celui mai mare bloc comercial din lume.

Acest set de condiții a creat un fel de moment „locuibil” pentru toată Europa Centrală, care a permis țărilor din această regiune să se vindece de rănile comunismului și să se concentreze pe construirea capitalului uman, a instituțiilor politice și a economiilor deschise ale statelor europene moderne. Nici o națiune nu merită această oportunitate mai mult decât România, victima statului polițienesc condus de Ceaușescu.

Momentul de după Războiul Rece a permis României o suspendare a legilor normale ale geografiei și ale puterii care au dominat cea mai mare parte a istoriei sale și care au supus-o pe ea și pe vecinii săi la ceea ce Churchill a numit „torturile pe care poeții vechi și teologii le rezervă damnaților”.

 Într-o măsură chiar mai mare decât Polonia, România a reușit să uite de dictatele strategice și diplomatice. A muncit din greu pentru a intra în NATO. A adus contribuții operațiunilor conduse de SUA în Afganistan. Dar nu a fost nevoie să-și facă griji cu privire la nivelul de bază/fundamental al geopoliticii, acela de a asigura statul și teritoriul său împotriva unei invazii, a constrângerilor sau împotriva extincției în mâinile puterilor ostile. Securitatea teritoriului românesc, integritatea sistemului său guvernamental, stabilitatea mediului său pentru atragerea de investiții și dezvoltare – toate aceste condiții prealabile pentru succesul statului român modern au fost asigurate în numele său, în mare măsură, de puteri din exterior.

 Această perioadă liniștită a istoriei a fost o mare realizare atât pentru România, cât și pentru Occident ca un întreg, care acum pot sărbători 25 de ani de la tranziția din comunism.

Dar condițiile care au făcut posibilă această vacanță de geopolitică se apropie de sfârșit.

Invazia rusească din Ucraina reprezintă o provocare directă și foarte violentă la adresa bazelor juridice și teritoriale ale securității spațiului european. Aceasta semnalează modificări ale peisajului geopolitic din sud-estul Europei care vor modifica, la rândul lor, profund și permanent, mediul extern al României în moduri care vor pune sub semnul întrebării succesul său continuu ca stat european democratic în curs de dezvoltare.

 Pentru prima dată în această generație, România are un prădător în ecosistemul său. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Rusia a reapărut ca un stat nemulțumit din punct de vedere teritorial, capabil militar și ideologic antioccidental, cu capacitățile și intențiile de a răsturna soluționarea post-1991 în vecinătatea sa. Războiul din Ucraina arată că Rusia este dispusă să joace acest rol, folosind nu doar tactici de subversiune, luare de mită și intimidare, ci și prin utilizarea forței militare împotriva vecinilor săi.

În multe feluri, Vladimir Putin este deja în război cu Occidentul și câștigă. Nu a întâmpinat nimic în răspunsul națiunilor occidentale care să-l descurajeze să folosească aceleași tehnici pentru a teroriza, a destabiliza și a rearanja alte state de-a lungul frontierei de est a Europei.

 Renașterea Rusiei vine într-un moment de slăbiciune pentru Occident, atunci când Pax Occidentalis înseamnă din ce în ce mai puțin pentru România. SUA sunt un aliat prin tratat al României; sunt și vor rămâne ferm angajate în apărarea sa. Dar natura influenței Americii în Europa Centrală se schimbă: bugetele noastre de apărare sunt în scădere, presiunile strategice de gestionare a mai multor regiuni la nivel mondial sunt în creștere și, teoretic, pe orice plan, iar influența Americii în sud-estul Europei este înlocuită de alte puteri.

În același timp, motoarele tradiționale de integrare occidentală încetinesc. Criza din Ucraina a demonstrat limitele capacității UE de a exporta modelul său de guvernare în spațiile în litigiu împotriva voinței unei Rusii determinate fără a poseda elementele tradiționale ale puterii geopolitice. Agenda de reforme a stagnat în multe țări din UE. Populismul și naționalismul sunt în creștere în sud-estul Europei, iar euroscepticismul este în creștere.

Aceste evenimente nu se petrec în vid. Trăim într-o perioadă de transformări globale extraordinare. Puterile în ascensiune și cele revizioniste testează capacitatea de rezistență a ordinii occidentale. Forme hibride de autoritarism sunt în creștere. Tacticile beligerante ale lui Vladimir Putin în Crimeea sunt reflectate de agresiunea maritimă a Chinei în Marea Chinei de Sud. Niciodată n-a mai fost astfel contestată puterea Americii, și nici rivalii atât de numeroși. Bazele lumii de după Războiul Rece se cutremură/se zdruncină în jurul nostru.

Acum, o mulțime de români ar putea asculta toate acestea și ar putea spune: „Sigur, lucrurile par instabile. Ucraina este o tragedie. UE este o harababură. SUA au problemele lor din Asia. Dar România este în NATO. Avem articolul 5. Avem trupe americane pe teritoriul românesc. Avem o economie de succes și un sector energetic în plină expansiune. Acum nu este momentul să-i perturbăm pe investitori cu geopolitica. Vom crește costurile apărării cu câteva procente, dar, în cele din urmă, criza va dispărea și ne vom putea întoarce la afacerile noastre”.

Aceasta este o imagine tentantă, dar e iluzorie. Cred că, în anii următori, geopolitica de modă veche va începe să afecteze România în moduri care ar putea prezenta probleme grave pentru dezvoltarea sa economică și politică internă. Bazându-mă pe tendințele regionale actuale, văd cinci riscuri emergente cu care este probabil ca România să se confrunte:

     -Riscul unei frontiere militare reactivate pe frontul estic: avansarea continuă a Rusiei în sudul Ucrainei pune o presiune directă asupra României. În anii următori, România trebuie să se aștepte la frecvente încălcări ale spațiului său aerian din partea forțelor ruse, la hărțuire maritimă a navelor și platformelor din Zona Economică Exclusivă a României și la o mai mare agitație în Republica Moldova și Transnistria.

     -Riscul de a remilitariza Marea Neagră:

Anexarea Crimeii pune Rusia în poziția de a perturba dezvoltarea energetică maritimă și economică a României. Patruzeci de procente din resursele energetice din ZEE a României fac acum obiectul unei dispute juridice declanșate de Rusia, pe baza revendicărilor vechii frontiere ucrainene. Până și o atacare fără succes a hotărârii din 2009 a Curții Internaționale de Justiție ar putea schimba climatul de risc pentru dezvoltarea sectorului energetic în spațiul Mării Negre și să împiedice planurile României pentru independența energetică până în 2020.

     -Riscul de incertitudine economică regională:

Investitorii nu agreează războaiele. Comunitatea Europeană a prosperat din punct de vedere economic, deoarece două decenii de stabilitate au făcut din aceasta un loc sigur în rândul piețelor globale emergente. Dacă se pierde această stabilitate, veți pierde mai mult din baza necesară creșterii în viitor decât vă dați seama. Este exact ceea ce un raport recent al BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) a avertizat că se va întâmpla în CE în cazul în care criza din Ucraina se va întinde pe durata unui al doilea an.

     -În al patrulea rând, riscul naționalismului regional resuscitat/reînviat:

Pentru prima dată după 1940, Războiul din Ucraina a reintrodus în CEE revizionismul etnic teritorial. Naționaliștii iredentiști din Transnistria până în Transcarpatia și în Transilvania au luat act de anexarea Crimeii și sunt încurajați în mod activ de Vladimir Putin și Alexandr Dughin.

     -Riscul de cooptare prin corupție:

România este un „stat câmp de luptă” al Balcanilor. Intensificarea concurenței geopolitice crește atractivitatea sa ca țintă pentru puteri străine, care s-ar putea folosi de corupția din sistemul său politic ca de o breșă în securitatea națională.

 În toate direcțiile în jurul României, ordinea Euro-Atlantică este în retragere. La est, o națiune suverană a fost invadată pentru a împiedica apropierea acesteia de UE; la vest, liderul ales în mod democratic în Ungaria a declarat moartea democrației liberale; la sud, un stat membru NATO/UE a fost cooptat de bani rusești și de propria guvernare defectuoasă într-o asemenea măsură încât este pe punctul de deveni un stat virtual capturat.

În acest context, România nu mai poate presupune că condițiile externe benigne, care i-au permis să prospere în ultimii 25 de ani, vor continua la nesfârșit.

Ea nu mai poate presupune că nu se va confrunta cu o amenințare externă a intereselor sale sau chiar a teritoriului propriu; că un aliat din exterior va reuși să ofere stabilitatea mediului înconjurător; sau că puteri din afară nu vor folosi vulnerabilitățile României ca arme strategice împotriva sa.

Acestea sunt riscuri de care România nu a trebuit să își facă griji în mod semnificativ timp o lungă perioadă a vieții noastre. În stadiul său actual de tranziție, pericolul pe care îl prezintă pentru România este frânarea dezvoltării – pericolul că un mediu extern neospitalier va încetini sau va împiedica creșterea economică ori consolidarea politică a României într-un moment de răscruce în evoluția sa postcomunistă.

Dacă acest lucru sună exagerat, luați în considerație România interbelică: o țară mare, cu resurse naturale din belșug, care a fost cel mai mare beneficiar al Tratatului post-1919 și unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, după SUA. Despre Constituția României din 1923 s-a susținut că este un „model de idealuri democratice liberale”. În termen de o generație, acest prim experiment al democrației românești a eșuat. Mediul strategic s-a schimbat. Liderii români au sustras resurse de stat și au pierdut încrederea poporului. Investitorii din Vest au dispărut. Puteri revizioniste au umplut vidul astfel creat. Românii au renunțat la democrație. Capturarea statului a survenit rapid, atât din exterior, cât și din interior.

Nu aceasta va fi soarta României din vremurile noastre. Nu suntem în 1930, iar România modernă a construit baze solide pentru un stat de succes. Dar, de asemenea, România nu va putea să se comporte strategic ca și cum am fi încă la începutul anilor 2000. Împrejurimile geopolitice se schimbă, iar România va trebui să se adapteze dacă dorește să reușească.

Într-o măsură mai mare decât în trecut, România va trebui să joace un rol direct în asigurarea condițiilor externe care îi garantează succesul economic și politic. Acestea includ premisele strategice fundamentale ale statului român: limitarea prezenței militare rusești la est de Nipru; menținerea Mării Negre ca spațiu economic deschis; înfrânarea revizionismului din bazinul dunărean; menținerea unei alternative strategice vestice în PSS.

Navigarea în acest nou mediu va necesita cel puțin trei lucruri din partea României, lucruri despre care nu era cazul să discutăm în primele etape ale erei post-Război Rece.

În primul rând, România va trebui să aibă capacitatea fizică de a modela mediul său extern.

     -Condiția prealabilă a oricărei strategii viitoare românești este un efectiv militar capabil, modern. Astăzi, Armata română este foarte respectată în România și în Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, ea reflectă, de asemenea, realitățile strategice de după Războiul Rece: bugete mici, o preocupare cu misiuni în alte zone, cum ar fi ISAF, și o prioritizare a personalului în concordanță cu aptitudinile lui.

     -Unele forțe din România de azi folosesc același echipament din 1988, când eu eram în clasa a cincea și România era încă semnatară a Tratatului de la Varșovia.

Programul de modernizare pe care România l-a început în 2007 a stagnat. Din 85 de achiziții planificate, Armata română a finalizat 15.

     -Acest lucru ar fi justificabil pentru un stat mic. Dar România nu este un stat mic; nu este Bulgaria sau Ungaria.

România este al doilea cel mai mare stat NATO de frontieră, ancora flancului de sud-est al NATO și, alături de Polonia, pivotul strategiei Vestului pentru toată această regiune.

     -România trebuie să-și reevalueze prioritățile de modernizare militară în lumina peisajului conflictului din Ucraina. Este nevoie de reformă și modernizare cuprinzătoare, similar cu ceea ce Polonia a început cu un deceniu în urmă.

Se cer cheltuieli reduse cu personalul și punerea accentului pe aptitudinile Armatei; mai puțin accent pus pe sisteme exotice de arme și mai mult accent pus pe soluții de „area denial” (sârmă ghimpată, mine etc.) pentru a consolida efortul Europei de Sud-Est împotriva amenințărilor asimetrice în stilul Crimeii.

 

În al doilea rând, România are nevoie de o strategie pentru transformarea succesului autorității sale naționale în autoritate regională.

     -România este cel mai mare aliat al SUA într-un spațiu de 2.400 km, între Polonia și Israel. Este singura putere din zonă care are mărimea, potențialul latent și credibilitatea necesare pentru a proiecta stabilitate în sud-estul Europei.

     -Strategia României pentru a face acest lucru ar trebui să se axeze pe construirea de zone cu potențial de avantaj național în domeniul securității militare, al energiei și al guvernării democratice.

     -Oportunitatea imediată de autoritate este în energie. Până în anul 2020, România ar putea produce mai mult gaz decât consumă ea și Republica Moldova împreună.Aceasta este o veste bună pentru CE, dar României îi lipsește o strategie pe termen lung pentru exploatarea în mod sistematic a acestei oportunități.

     -O strategie energetică regională românească ar depăși actuala încurajare a producției offshore și onshore. Ar fi nevoie de măsuri luate acum pentru a atinge un nivel de producție durabil și exportabil la nivel regional. Aceasta ar aborda vulnerabilitățile din infrastructură, ar accelera liberalizarea pieței energetice, ar crea responsabilitate din partea statului și ar crea obstacole în calea achiziției de active strategice de către Rusia și China.

 

În al treilea rând, România trebuie să reușească ca democrație. Nu doar să reușească, ci să reușească în mod vizibil.

– Securitatea națională și guvernarea sunt strâns legate. Acest lucru este valabil în toate țările – inclusiv în Statele Unite ale Americii.

     -Diferența în cazul României este că mizele sunt mai mari aici. Trăiți într-un mediu ostil. Tocmai pentru că jucați un rol crucial în succesul Occidentului în această regiune sunteți o țintă pentru forțele din exterior – fie ea Rusia sau China – care ar folosi procesul neterminat al tranziției voastre democratice împotriva voastră. Sistemul vostru imunitar trebuie să fie chiar mai puternic decât cel al altor state.

     -Capacitatea României de a depăși corupția este indisolubil legată de succesul sau de eșecul nu doar ca democrație, ci ca stat. Pretindeți conducătorilor dumneavoastră o guvernare mai bună – săli de judecată transparente, urmărirea penală în caz de mită, insistarea asupra integrității și transparenței în spațiul public este unul dintre cele mai patriotice lucruri pe care românii de rând le pot face.

Temă comună în toate aceste domenii este conducerea.

Vladimir Putin și Viktor Orban au invocat diferite versiuni ale aceleeași teze: ordinea democratică pe care am construit-o în Europa Centrală după 1989 a fost temporară – că aceasta poate fi contestată și chiar înlocuită dacă suntem dispuși să încălcăm regulile, fie că se utilizează bani murdari, tancuri sau urne de vot.
Succesul României este contra-dovada esențială a acestei teze. România este o dovadă că idealurile și instituțiile occidentale „funcționează” într-un moment din istorie în care avem nevoie cu disperare de exemple de succes ale Occidentului la nivel mondial.

 

Gândiți-vă pentru o clipă la cum ar putea arăta viitorul României dacă aceasta ar atinge potențialul său maxim: al 6-lea stat ca mărime din Europa, cu 20 de milioane de oameni, şi a treia cea mai mare rezervă de gaze în UE, toate acestea ca o democrație consolidată în inima sud-estului Europei, cu instituții stabile, un standard de trai în creștere, investiții stabile din Vest și un sector energetic în plină expansiune. Aceasta este o Românie cu viziune transatlantică, care ar fi un exemplu puternic de stabilitate, de soluții de energie și democrație în fața vecinilor săi.
Aceasta este România de care are nevoie Occidentul, din punct de vedere strategic, în aceste vremuri. Ne așteaptă în anii următori o competiție geopolitică și ideologică globală mai crâncenă decât ne-am fi putut imagina oricare dintre noi în urmă cu 25 de ani. America va avea nevoie de aliați maturi care sunt capabili să ofere securitate regiunii lor și să modeleze succesul ordinii Vestice. Angajamentul nostru strategic și economic va fi cu atât mai mare pentru aliații care reușesc cel mai mult în aceste domenii. Cu cât România va avea mai mult succes, cu atât mai mult Statele Unite vor fi prezente în țara și în regiunea dumneavoastră.

 Despre România interbelică s-a spus că a reprezentat o „stare de necesitate”. Aceasta este valabil și pentru România de astăzi. Sunteți într-o „stare de necesitate” pentru America și pentru alianța occidentală. Au fost momente în istorie când cel mai sigur lucru pentru România a fost să păstreze un profil scăzut și să acționeze ca un stat mai mic (neînsemnat) decât în realitate. Acum nu ne aflăm într-unul din acele momente.Acesta este un moment în care românii trebuie să fie subiecte mai degrabă decât obiecte ale istoriei. Un moment în care să conduceți în regiunea dvs. – în guvernare, securitate și energie – în ciuda faptului că totul în jurul vostru se mișcă în direcția opusă.

Eu cred că România este pregătită pentru acest moment. Dispuneți de instituții mai stabile, de resurse financiare mai mari și de aliați mai buni decât dispunea statul român în perioada interbelică. Ultimii 25 de ani au oferit toate ingredientele necesare succesului dumneavoastră. Tot ceea ce aveți nevoie acum este încrederea. Alegerea este a dumneavoastră, în cele din urmă. Dar Occidentul are nevoie de România pentru a reuși, pentru viitorul vostru şi pentru viitorul nostru.

Vă mulțumesc.

Nota: sublinierile îmi aparțin. Traducerea din textul originar a fost realizată în timp record cu sprijinul unor colaboratori cărora țin să le mulțumesc și pe această cale. Îmi asum eu, însă, în cazul în care apar mici stângăcii de exprimare, orice posibilă greșeală. 

Despre autor: A. Wess Mitchell is President and Co-Founder of the Center for European Policy Analysis (CEPA), a U.S. foreign policy institute dedicated to the study of Central Europe. At CEPA, he leads in the strategic direction of the institute, the intellectual and financial development of major programs, and the executive management of Center resources and staff. In helping to form CEPA, Mitchell has sought to reinforce Central Europe’s position in U.S. global strategy and strengthen America’s diplomatic, commercial and security relationships with key allies in the region.

Mitchell co-founded CEPA in 2005 with its Chairman Larry Hirsch, and has played a critical role in the institute’s formulation and growth as a successful 501(c)(3) startup organization. As President and CEO, he has helped to build CEPA into the largest concentration of expertise on the Central European region in the United States, establishing effective strategic partnerships with transatlantic governments and universities and leading capital growth campaigns that have attracted funding from major corporate, foundation, and private sponsors. Under his tenure, CEPA has become one of Washington’s fastest growing think tanks with a wide following in senior policy circles in Europe and the United States.
Mitchell is a frequent public commentator whose articles and interviews have appeared in The Wall Street Journal, New York Times, International Herald Tribune, Washington Post, BBC, Gazeta Wyborcza, Der Spiegel, Harper’s Weekly, American Interest, National Inter-est, National Review, Orbis, and Internationale Politik, among others. He is a frequent consultant to U.S. and European governments, and has given briefings and lectures at the Central Intelligence Agency, U.S. State Department, Johns Hopkins SAIS University, Har-vard, UC-Berkley and elsewhere. During the 2012 U.S. Presidential elections, he worked for the Mitt Romney presidential campaign, serving on both the National Security Transition Team and the European Policy Working Group.
A Texas native, Mitchell began his career as an intern in the office of Congressman Larry Combest. He holds a Masters Degree from Georgetown University’s Edmund A. Walsh School of Foreign Service, where he was awarded the 2004 Hopper Award for his work on American grand strategy. He has completed research for a doctoral dissertation, has lived and studied in England and Germany, and is member of the editorial board of International Politics Reviews in London. He is a member of the CEPA Board of Directors and serves on the advisory councils of the Richard G. Lugar Institute of the German Marshall Fund, the Slovak Atlantic Commission, the Prague Center for Transatlantic Relations, Atlantische Initiative Berlin, and the Alexander Hamilton Society of Washington. He is currently completing his second book, examining U.S. global alliances and 21st Century geopolitics, with Professor Jakub Grygiel of Johns Hopkins University SAIS.

.

Nota redacției: Text pimit pe E mail. Nu am putut afla cine este autorul traducerii și al preambului, nici data la care s-a ținut conferința respectivă. Dacă cineva ne poate ajuta cu aceste „detali”, mulțumim de pe acum.

i.c.

SURSA: http://www.ioncoja.ro

NOUTATEA ZILEI: 150 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA MĂNĂSTIRII NOUL – NEAMŢ

ANUNȚ

meamt2

Mănăstirea Noul-Neamț Chițcani, în legătură cu împlinirea frumosului  jubileu de 150 de ani de la înființarea sa, organizează un concurs internațional «Tînărul pictor» pe tema: «Mănăstirea Noul-Neamț: trecutul și prezentul».

La acest concurs pot participa tinerii pictori cu vîrsta de la 11 pînă la 25 de ani. Lucrările se primesc în mănăstire de la 20 aprilie pînă la 20 mai.

Finalul concursului și înmînarea cadourilor prețioase va avea loc la hramul mănăstirii «Înălțarea Domnului», joi – 29 mai 2014, după Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie.

Informația deplină despre organizarea acestui concurs este afișată pe saiturile mănăstirii Noul-Neamț: http://www.noul-neamt.ru și http://www.noulneamt.md. Persoana responsabilă de desfășurarea acestui concurs internațional este ierodiaconul Alexie (Lungu). Persoanele interesate de aceasta pot scri pe adresa: m.alexios@mail.ru sau pe tel.: (+373) 694-70-658 sau (779) 6-15- 46.