STRUNELE INIMII: BALADA DE CIPRIAN PORUMBESCU

Anunțuri

MIRCEA ELIADE: „TEROAREA ISTORIEI” ŞI DESTINUL ROMÂNIEI

 ” Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…
O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica.
De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”
(Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)
“Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, întrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular în toate regiunile Romaniei. Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman. Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele.
 

DREPTUL DE A NE CINSTI MORŢII DE ION MĂLDĂRESCU


1944 - Masacrul de la Bălţi

                         – Analogii interogative –

Un document cutremurător, o succintă relatare a masacrului comis de către militarii N.K.V.D. în anul 1944, la marginea oraşului Bălţi din Basarabia. Textul scris în anul 1994 este la fel de actual şi astăzi. Călugării români de la Sf. Munte Athos au primit, prin căi ocolite, o scrisoare zguduitoare din partea Ierodiaconului Ieronim Şchiopu de la Bălţi, Basarabia, care relata masacrul comis, acel îngrozitor masacru despre care s-a scris prea puţin şi prea târziu. Putem lua exemplu de la evrei, trebuie să-l facem cunoscut întregii planete. Victimele de la Bălţi sunt morţii noştri, sunt cei ce au apărat Ţara şi Neamul. Prizonieri fiind, au fost ucişi mişeleşte pentru singura vină de a fi fost militari români care şi-au făcut datoria. La fel şi prizonierii militari germani, unguri, polonezi, cehi… După cum se poate constata, nici Rusia, nici Occidentul nu ne recunosc dreptul de a ne cinsti morţii! Încă o dată istoria o scriu cei puternici – „învingătorii”.

În jurul Regelui Mihai se vântura o faună pertriţă, o şleahtă de oportunişti care şi-au adus contribuţia funestă la marea trădare naţională de la 23 august 1944. „La începutul lunii iulie 1944, o vizită discretă la Iaşi a generalului Aurel Aldea, trimis de rege pentru a se întâlni cu generalul Racoviţă, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaraş-Dămăceanu pentru deschiderea frontului în «Poarta Iaşiului», iar la sfârşitul lunii iulie 1944, Bodnaraş i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programată a frontului; zona deschiderii; data prevăzută – 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia şi transferarea de trupe pe frontul din Moldova, în sectorul stabilit.”[1]

Arestarea Mareşalului Ion Antonescu de către Regele Mihai, cu sprijinul nemijlocit al camarilei sale, apoi difuzarea prin postul de radio, în seara nefastei zile a Neamului Românesc – 23 august 1944 – a „Proclamaţiei către ţară”[2], a însemnat, în fapt, o capitulare necondiţionată. Militarilor români li s-a ordonat să nu riposteze inamicului, iar acesta, avertizat din timp prin Bodnăraş, a dat prilejul nesperat Armatei Roşii să înceapă distrugerea Armatei Române şi ocuparea întregului teritoriu al ţării. În intervalul 23 august-12 septembrie 1944 (perioadă în care România s-a găsit în situaţia de a avea inamici atât pe fostul aliat, Germania, cât şi pe inamicul de până atunci, Uniunea Sovietică), în jur de 170.000 de militari români, lipsiţi prin ordin regal de dreptul de a se apăra, au fost luaţi prizonieri de către sovietici. Au urmat deportările, masacrele, crimele abominabile ale asasinilor N.K.V.D., ascunse timp de decenii şi, regretabil, ascunse şi astăzi.

1944 – Masacrul prizonierilor de la Bălţi

„În anul 1944, la năvala hoardelor ruseşti care au invadat Basarabia, Armata Roşie a făcut zeci de mii de prizonieri militari. În oraşul Bălţi au fost concentraţi cca. 50.000 de militari români, care ţinuseră piept hoardelor dezlănţuite. Dintre cei 50.000 de militari, 80% erau români, iar ceilalţi erau aproximativ: 5.000 germani, 2.000 unguri, iar restul cehi şi polonezi. În nord-estul oraşului, unde curge râul Răut şi se formează mlaştini, KGB a găsit locul cel mai nimerit să amplaseze lagărul îngonjurat cu garduri înalte de sârmă ghimpată. Chinurile acelor prizonieri erau de neînchipuit: foamea era flagelul numărul unu, însoţit de lipsa de higienă; bolile, frigul şi umezeala produceau decese fără număr. Din acel lagăr unii mai curajoşi au evadat, dar au fost mitraliaţi. Totuşi, au mai fost şi fugari scăpaţi, pe care nu i-a găsit nimeni, decât că s-au făcut singuri cunoscuţi, după destrămarea Uniunii Sovietice. Informaţii despre crimele petrecute în acest lagăr s-au publicat în „Curierul de Nord” din oraşul Bălţi, săptămânal al Basarabiei de Nord. Ziarul mai apare şi acum, dar ştrangulat şi ameninţat de către cei care urăsc tot ce este românesc. Din declaraţiile celor evadaţi s-au stabilit crimele KGB săvârşite la Bălţi.

Toţi cei 50.000 de prizonieri au fost împuşcaţi în ceafă de militarii KGB-ului (corect N.K.V.D.-ului – n.r.) şi aruncaţi în şanţurile mocirloase pe care tot ei le-au săpat la ordin (exemplu tipic al asasinilor KGB-işti (corect N.K.V.D.-işti – n.r.), întocmai ca în cazul Katynului, unde diferă numai numărul celor asasinaţi). Îndată ce au fost date în vileag cele întâmplate, s-au făcut sondaje în mlaştini, în anii 1991-1992, iar rezultatele au fost cutremurătoare: nici hârleţele, nici lopeţile nu au mai putut fi utilizate din cauza mulţimii scheletelor şi osemintelor răspândite în acele mocirle. Inimile îndurerate ale evlavioşilor creştini şi ale celor da la săptămânalul „Curierul de Nord”, i-au împins să facă o piramidă de oase şi cranii, care au fost strânse pe un loc mai uscat, peste care s-a aşternut o mare cantitate de pământ bătătorit şi s-a ridicat în felul acesta un deluşor mai înalt, o moviliţă în trepte, tot din ţărână, iar pe partea ei de sus s-a aşezat o troiţă. Troiţa de lemn sculptat a fost darul credincioşilor din raionul Răşcani, din apropierea Bălţilor. Pe data de 7 mai 1992, s-a sfinţit această troiţă de către Preasfinţitul Petre de Bălţi, cu sobor de preoţi şi monahi, la care sfinţire au participat mii de credincioşi români şi autorităţi orăşeneşti. Atunci, cu ocazia cuvântului solemn, întocmit de Ierodiaconul Nicodim Şchiopu, s-a lansat chemarea ca pe acel loc să se construiască o „Biserică sau Mănăstirea oaselor”, pentru ca zi şi noapte, prea cuvioşii monahi şi prea cucernicii preoţi să pomenească sufletele celor 50.000 de martiri nevinovaţi, ucişi mişeleşte cu gloanţe trase în ceafă, de către militarii sovietici.

Preasfinţitul Petru de Bălţi a investit ca paroh al viitorei „Biserici a oaselor” pe tânărul preot Valeriu Cernei, fost cancelar al Eparhiei Bălţi. După aceea, lucrurile au luat o întorsătură tragică: Presfinţitul Petru a fost atacat cu arme şi bâte chiar la sediul Palatului Episcopal, de un grup de călugări şi preoţi, adepţi ai Arhiepiscopului Vladimir Cântăreanu, care ţine de Patriarhia de Moscova. Atacurile au fost extinse şi la cele două mânăstiri din Eparhia de Bălţi şi mai continuă şi astăzi, după doi ani, împotriva a tot ce este românesc. În scaunul episcopal s-a aşezat şeful agresorilor moscoviţi, arhimandritul trădător Marcel Mihăescu. Biserica a rămas numai în proiect, un plan făcut de arhitecţi inimoşi, din cauza lipsei de fonduri, din cauza sărăciei în care se zbate Biserica Românească din Basarabia, sub persecuţia moscovită.

Oare de ce nu se vorbeşte nimic despre acest genocid împotriva poporului român? De ce nu se stabileşte adevărul în privinţa masacrelor făcute împotriva neamului nostru? Aceste crime monstruoase trecut însă sub tăcere, nu sunt oare tot un Holocaust? Aici se încheie cutremurătoarea scrisoare a cucerniciei sale, Ierodiaconul Nicodim Şchiopu. (Nicolae D. Rusu)

Nota redacţiei: Textul de mai sus a fot reprodus respectând ad-literam texul tipărit în ziarul „Curierul de Nord” (foto)50.000 de morţi

Există unele analogii ale evenimentelor şi, în mod firesc, apar întrebări. După Al Doilea Război Mondial, evreii au intreprins o campanie îndreptăţită, dar foarte agresivă pentru mondializarea, sacralizarea şi „valorificarea” holocaustului, ceea ce l-a determinat pe Norman Finkelstein să declare: „Campania care se desfăşoară sub ochii noştri, având ca scop extorcarea de bani a statelor pentru „victime” ale holocaustului lipsite de posibilităţi”, instrumentată de industria holocaustului, a adus statura morală a martiriului lor la nivelul unui cazinou din Monte Carlo”.[3] Scriitorul israelian Boas Evron susţine: „Conştiinta Holocaustulu este în realitate o îndoctrinare propagandistică oficială, o maşinărie agitatorică producătoare de lozinci şi o viziune falsă asupra lumii, al cărui ţel nu e nicidecum înţelegerea trecutului, ci manipularea prezentului”.[4]

Supremul furnizor al mistificării cunoscute sub numele „sacralizarea holocaustului”, este Elie Wiesel – împostor dovedit. Pentru Wiesel, susţine istoricul american Peter Novick, „Holocaustul este efectiv o «religie a misterului»: duce în întuneric, neagă toate răspunsurile, se situează în afară, dacă nu dincolo de istorie, sfidează atât cunoaşterea cât şi descrierea, nu poate fi explicat, nici vizualizat, nu poate fi înţeles sau transmis în veci, marchează o destrucţie a istoriei şi o mutaţie la scara cosmică.”… Numai preotul-supravieţuitor e calificat să-i oficieze misterul. Orice supravietuitor are mai mult de spus decât toţi istoricii la un loc despre ce s-a întâmplat. Şi totuşi, misterul Holocaustului este noncomunicabil. Nici măcar nu putem discuta despre el. […] A existat un singur Holocaust. A compara Holocaustul cu suferinţele altor popoare constituie «o trădare totală a istoriei evreieşti». A desacraliza sau a demistifica Holocaustul este o formă subtilă de antisemitism.”[5]

Trăim într-o epocă în care credinţa în Dumnezeu este ridiculizată de mulţi pentru că „nu poate fi explicată raţional”, dar după concepţia unora asemenea lui Wiesel, holocaustul este superior credinţei în Dumnezeu, în acest caz „misterul” fiind permis. Clamarea unicităţii holocaustului este ruptă de pretenţia că, holocaustul nu poate fi înţeles raţional. Dacă holocaustul nu are precedent în istorie, ar trebui – după unele afirmaţii – să stea deasupra acesteia. În concluzie, conform aceloraşi principii absurde, nu poate fi înţeles prin intermediul istoriei: „este unic pentru ca e inexplicabil şi este inexplicabil pentru ca e unic”.

„Pentru unii mumă, pentru alţii, ciumă”?

Contrar spuselor nestimatului neprieten al românilor, Elie Wiesel, propaganda exacerbată care nu permite compararea suferinţele evreilor cu suferinţele altor popoare poate fi numită terorism intelectual. Spre diferenţă de cei ca Elie Wiesel, care urăsc oricare altă naţie decât a lor, îmi respect şi iubesc poporul din care fac parte, dar nimic nu mă împiedică să le respect pe toate celelalte, deopotrivă. Din punct de vedere existenţial toţi suntem egali în faţa Creatorului Suprem şi povestea cu „poporul ales” n-are decât să o creadă cine vrea. Eu, unul, nu ştiu cine l-a „ales”, când şi pentru ce. Cu ce sunt mai buni sau mai răi evreii ucişi decât românii lipsiţi de apărare, decât nemţii, ruşii, polonezii sau alte naţii? Cu ce sunt mai presus morţii evrei decât polonezii asasinaţi la Katyn sau decât prizonierii români, nemţi şi unguri masacraţi la Bălţi? „Pentru unii mumă, pentru alţii, ciumă”?

Astăzi, după 68 de ani de la comitere, privit din alt unghi, cazul masacrului de la Bălţi poate fi analizat şi altfel. În România, instituţia Bisericii este respectată şi de stat şi de popor, chiar dacă printre înalţii demnitari ai Parlamentului European se află persoane care nu o agreează, precum însuşi Preşedintele acestei instituţii, care i-a numit pe slujitorii bisericii noastre „corbi negri”. În România ultimilor douăzeci de ani au fost înălţate sute de lăcaşuri monahale sau bisericeşti. Oare Înalţii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) nu pot sau nu vor să-i susţină pe fraţii lor din România de pe malul stâng al Prutului? Dacă greşesc, rog să fiu corectat, dar nu am auzit de vreun protest al B.O.R. în legătură cu batjocorirea Episcopului de Bălţi, aflat în subordinea B.O.R.. Cum ajută BOR credincioşii români de pe Valea Timocului, din Bulgaria sau din Ungaria?
–––––––––––––––––––––––––
[1] http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1144-inalta-tradare-grava-eroare-politica-dezonoare   html http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/23-august-1944-salvarea-romaniei-tradare-nationala#
[2] Proclamația către țară a regelui Mihai I difuzată la radio în seara zilei de 23 august 1944
ROMÂNI,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înțelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Țării de la o catastrofă totală: ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite.
ROMÂNI,
Un nou Guvern de Uniune Națională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voința hotărâtă a Țării de a încheia pacea cu Națiunile Unite. România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite. Primiți pe soldații acestor armate cu încredere. Națiunile Unite ne-au garantat independența Țării și neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.
ROMÂNI,
Poporul nostru înțelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al Neamului nostru. Ordon Armatei și chem Poporul să lupte prin orice mijloace și cu orice sacrificii împotriva lui. Toți cetățenii să se strângă în jurul Tronului și al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare Guvernului se opune voinței poporului și este un trădător de Țară.
ROMÂNI,
Dictatura a luat sfârșit și cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile și libertățile tuturor cetățenilor Țării sunt garantate și vor fi respectate.
Alături de armatele aliate și cu ajutorul lor, mobilizând toate forțele Națiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub dominația străină.
ROMÂNI,
De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independența împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul Țării noastre.
Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să pășim hotărâți pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice și fericite.
Mihai
[3] Norman G. Finkelstein „Industria Holocaustului”, New York City, 2000
[4] Ibidem
[5] Elie Wiesel

ION MĂLDĂRESCU

Sursa: http://www.art-wmis.ro

UN GENIU AL INFORMATICII ROMÂNEŞTI

Ionuţ Budişteanu – un geniu al informaticii româneşti

Ion Măldărescu   
O interfaţă care ajută nevăzătorii să „vadă” cu ajutorul limbii, i-a adus unui elev de 18 ani trei premii acordate în S.U.A., o bursă anuală de 10.000 de dolari (pentru patru ani) şi posibilitatea de-a studia la orice universitate americană. Ionuţ Budişteanu, elev la Grupul Şcolar Oltchim din Râmnicu Vâlcea, poate fi numit, fără riscul de a greşi, un geniu al informaticii.„Este un adolescent atât de modest încât nu aş putea să spun că are, nu «cei şapte ani de acasă», ci are 18 ani de acasă şi parcă vine dintr-o altă galaxie”, spune despre el profesorul Florin Smeureanu, Inspectorul General Şcolar al judeţului Vâlcea. „Este singurul copil la părinţi, mama lui lucrând cândva în cercetare, iar tatăl fiind inginer. Ionuţ trăieşte în universul informaticii, mănâncă chiar în faţa calculatorului, iar zecile de concursuri interne şi internaţionale la care a participat i-au adus zeci de diplome şi medalii.”

Prin cunoştinţele acumulate în ţară elevii români au – încă – posibilitatea de a-şi construi baze solide, care le pot permite să opteze pentru cursuri cu grad ridicat de dificultate, în cadrul unor instituţii de învăţământ cu renume. Cei asemenea lui Ionuţ Budişteanu aduc faimă României, ridicând prestigiul ei prin reprezentarea la cel mai înalt nivel. Obişnuit încă din timpul liceului cu performanţa, lui Ionuţ Budişteanu îi va fi mai uşor să poată urma cursurile unei facultăţi de profil din S.U.A.. Va trăi o vreme într-o lume complet diferită de cea de acasă, dar se pune întrebarea dacă va mai dori să se întoarcă în România. Oricât de greu i-ar fi să plece din România, mai greu şi mai trist ar fi să se afunde în mediocritate, să-şi limiteze oportunităţile şi să se piardă sub anonimat, în ţară. În urma instruirii sale va fi Ţara în măsură să-i ofere un nivel de trai uman? După cum evoluează evenimentele este greu de presupus. O mai mare probabilitate o are ceea ce deja se cunoaşte sub expresia „export de materie cenuşie”. Cu ce rămânem? Cu elevii şi studenţii „de profesie”? Cu plagiatorii? În perioada interbelică, tinerii români studiau în străinătate, apoi aplicau cunoştinţele acolo unde s-au născut. Astăzi, fenomenul este invers: România cheltuieşte pentru instruirea tinerilor, apoi sunt „îndrumaţi” şi încurajaţi să plece pe alte meleaguri, societatea neavând ce să le ofere. Nici măcar un loc de muncă. Statul trebuie să permită tinerilor să se ridice, nu să le cantoneze afirmarea, jonglând cu rolul pe care omul îl joacă în societate. În viaţă nimic nu rămâne neplătit, iar România plăteşte deja prostia ultimelor două decenii.

România este locul unde m-am născut şi unde m-am format

„De la 3 ani am calculator şi, ca orice copil, mă jucam. La 7 ani aveam peste o mie de CD-uri cu jocuri. În clasa a III-a am citit într-o revistă cum se fac filmele 3D la Hollywood. şi am instalat 3DS Max 7, am încercat modelez obiecte, mesh-uri, şi să fac filme 3D timp de un an, dar nu am avut talent artistic, şi chiar Mi-au cumpărat părinţii mei şi două cărţi pentru programare în 3D Studio Max, dar tot nu am reuşit. Am fost dezamăgit, apoi am aflat că jocurile se fac de fapt în limbaje de programare şi doar grafica în 3DS MAX. Am încercat să învăţ singur Q-Basic, din documentaţia oferită şi făceam micuţe aplicaţii, dar vreme de un an de zile nu am reuşit să înţeleg cum se scriu jocuri în Q-Basic. Din fericire, profesoara mea de informatică din clasa a V-a, doamna Mirela Mlisan, mi-a zis, cu înţelepciunea unui bun profesor, că mă învaţă dânsa să fac jocuri, dar mai întâi să învăţ algoritmica de şcoala. Aşa am mers la multe concursuri. Eu m-am străduit să tot învăţ…, dar la jocuri tot nu ajungeam. Mult mai târziu, după vreo doi ani, am priceput că îndrumarea doamnei profesor a fost o procedură abilă de a mă învaţă algoritmica şcolară. În decursul a trei ani care au urmat, adică în clasele V-VIII, am parcurs toata materia de liceu şi, în paralel am studiat trei cursuri universitare specializate în tehnici avansate de programare. În acest fel am înţeles că cerinţele universitare sunt total diferite faţă de ceea ce se predă la liceu, ca materie informatică de studiu, abordare şi nivel de cunoaştere-aprofundare.

Debut în informatică şi primele rezultate

Pe parcursul a următorilor doi ani am creat aplicaţii antivirus, acces la distanţă, softuri educaţionale, lucrări pe care le-am prezentat la concursuri şcolare cât şi la universităţi, unde participau studenţi cu lucrări de licenţă. Datorită sugestiilor primite de la profesorii universitari, programele mele au suferit îmbunătăţiri substanţiale. În clasa a VII-a am scris un program de supraveghere de la distanţă a copiilor, cu mult înainte de campania tv. care milita pentru un internet sigur, iar în anul următor, am conceput un soft ce permite recuperarea datelor dintr-un calculator furat, când hoţul se conecta la internet, permitea printscreen-uri, captura de la webcam. Practic, hoţul putea fi văzut şi localizat prin IP-ul calculatorului, în acel moment. Lucrare a primit premiul I la salonul naţional de inventică, fiind o noutate în domeniu, întrucât, la aceea dată, nu existau astfel de programe. Am fost selecţionat pentru a participa la un concurs ce avea loc în America – „Intel ISEF 2010″. Din acel moment am considerat ca pentru a participa la concursul respectiv se impunea să concep şi să demonstrez ceva la nivel mondial. Conştient că mă aflam într-o cursă contra-cronometru – pentru a fi competitiv cu celelalte lucrări prezentate la concurs – am decis să creez un soft cu inteligenţă artificială.

Performanţe

Citisem despre inteligenţa artificială şi aveam doar cinci luni până la prezentarea proiectului. Astfel a luat naştere şi a prins contur proiectul NeurosLab, un software cu şi despre reţele neuronale, o aplicaţie flexibilă ce permite crearea de alte softuri cu Inteligenţă Artificială. La prezentare, lucrarea a avut un mare succes şi ca recunoaştere a importanţei realizării mele, am ocupat locul al IV-lea în competiţia „Intel ISEF 2010″. Pentru aceeaşi realizare, din partea Association for Computing Machinery – ceea mai mare şi ceea mai veche asociaţie mondială de calculatoare – mi-a acordat locul I. Am fost invitat şi premiat, în clasa a IX-a, cu ocazia decernării premiilor Turing[ ], unde am avut ocazia să stau alături de creatorii limbajelor de programare, de persoane care au creat ştiinţa calculatoarelor şi au schimbat faţa lumii. Cu ocazia decernării premiului Turing au fost acordate 12 distincţii, oferite profesorilor din universităţi printre care s-au aflat M.I.T., Stanford şi Berkley. Am fost onorat să primesc, din partea organizatorilor unul dintre acestea, prilej cu care m-am mândrit că numele liceului meu a fost strigat alături de aceste înalte şi celebre universităţi.

Premiul primit mi-a acordat posibilitatea de a ţine contact cu profesorii universitari din acest mediu şi de a fi invitat în S.U.A., la diverse universităţi (în clasa a IX-a am fost invitat şi evaluat de către Universitatea din San Francisco, unde mi s-a oferit o bursă. Lumea inteligenţei artificiale mi-a deschis un drum lung şi frumos pe care îl străbat de trei ani de zile creând foarte multe aplicaţii cu Inteligenţă Artificială (I.A.) şi chiar şi un limbaj de programare orientat către I.A..

În ţară, frustrări – „afară” recunoaşteri

Din păcate lucrările mele de I.A. au fost ignorate la câteva concursuri naţionale, în schimb au fost apreciate în Mexic, Turcia, Elveţia, Slovacia, (numai cu locul I), unde au fost acordate, în general, medalii de aur, iar la Intel Isef 2011, S.U.A., din nou locul IV. După ce mi-au fost studiate lucrările, Univeristatea Yale mi-a acordat un premiu ce se oferă anual unui soft sau unei lucrări din afara Americii şi o invitaţie de ziua Universităţii Yale.

Ultimele două lucrări pe care le-am prezentat în concursurile de inventică, prezintă o mare frustrare a mea din ultimi ani în care am văzut la televizor, pe canalul tv. „Discovery Science”, interfeţe om-calculator făcute de universităţi din străinătate şi al cărui soft eu îl practic, în mod uzual, de doi ani de zile. Din păcate aceste lucrări necesită şi o parte hardware pe care, în ultimul an, am încercat să o realizez. Este vorba de interfaţa pentru tastarea cu ajutorul minţii a diverselor activităţi cu ajutorul concentrării. În acest moment lucrările mele sunt rudimetare, dar sugerează posibilitatea realizării unor astfel de aplicaţii şi tot o dată arată şi modul de cum sunt realizate, ce soft este în spatele lor cu I.A., şi ce echipament necesită. Lucrarea „Interfaţa om-calculator, folosind I.A. pentru a ajuta persoanele nevăzătoare să « vadă » cu ajutorul limbii” este încercarea mea de a crea un dispozitiv pentru nevăzători să vizualizeze imagini cu ajutorul limbii. O încercare asemănătoare a mai fost făcută de o universitate străină, dar dispozitivul nu se comercializează, fiind utilizat doar în scop militar. De asemenea, există şi un studiu pentru a evidenţia capacitatea limbii pentru a fi folosită drept „traductor” pentru vedere. Încercări de dispozitive pe baza tactilă (folosind degetele, nu limba) pentru a ajuta persoanele nevăzătoare au mai fost realizate în ultimii cinci ani de zile, dar nu şi pentru limbă. În viitor îmi doresc sa-mi perfecţionez cunoştinţele de inteligenţă artificială şi să realizez un prototip cu o rezoluţie mult mai mare.


O altă aplicaţie realizată de mine este un software care procesează sute de mii de imagini de la satelit folosind Inteligenţa Artificială în ideea depistării şi a recunoaşterii dezastrelor, precum: uragane, inundaţii, incendii de păduri, ambuteiaje rutiere etc. Softul a primit Locul I în Azerbaijan, Marele premiu în Olanda, Medalie de argint în Houston,Texas – S.U.A.”.

Distincţii meritate

– locul I de la „I.E.E.E. Computer Society”, Pittsburgh, S.U.A.;
– locul I din partea asociaţiei China Association for Science and Technology – outstanding award, Pittsburgh, S.U.A
– Medalie de argint la I-S.W.E.E.E.P. Olympiad , Houston, Texas, S.U.A
– IEEE Foundation President’s Scholarship – bursa de 10.000 $ in fiecare an de studiu (în total 40.000 $), pentru orice universitate din S.U.A.;
– Premiul şi medalie onorifică din partea universităţii Yale – Yale Science & Engineering Association;
– 3rd place at Taiwan International Science Fair – Taipei, Taiwan;
– Locul I, aur la I.N.E.P.O. Olympiad Euro-Asia – Baku, Azerbaijan
– Marele Premiu la I.N.E.S.P.O. Olympiad Utrecht, Holland
– Statement of Accomplishment for Introduction to Artificial Intelligence in top 15 with score 93.1 – in partnership with Stanford Engineering
-Locul 4th place grand awards Intel ISEF 2011 -Los Angeles, S.U.A
-Award Google Technology Trailblazer Award for Romania Zurich, Elvetia
– Locul I International ICT Olympiad, Ankara, Turcia
– Marele premiu, medalie de aur la Proyecto Multimedia, Guadalajara, Mexic
-Premiu la Expo Sciences International – global youth science fair – Bratislava Slovacia
-Locul IV la concursul international „Intel ISEF” 2010 – San Jose, U.S.A
-Locul I la International Computer Projects Competition InfoMatrix, Bucuresti
-Calificat la International Young Inventors Project Olympiad, Georgia
-Locul I din partea Association for Computing Machinery – San Francisco, U.S.A

La cele mai multe concursuri la care am participat nu exista limita de vârstă sau nivelul studiilor (elev, student) nu conta. Putea participa orice fel de tânăr până la vârsta de 30 de ani.

Interviuri şi promovare în mass-media [2]:

http://www.youtube.com/watch?v=G6x32ywNSdM&feature=plcp
http://www.youtube.com/watch?v=olElJv3HgKU&feature=plcp
http://www.youtube.com/watch?v=w4oZ2EbUwVs&feature=plcp
http://www.youtube.com/watch?v=FetMwqD4L30&feature=plcp
http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/ionut-budisteanu
http://www.youtube.com/watch?v=IdQi-HYVM1Q&feature=plcp
http://www.youtube.com/watch?v=_pT8EVFCfD8&feature=plcp

Softuri – proiecte

1. AILab – scripting language for Artificial Intellgience – este un limbaj de programare (un interpretor) care încearcă să conţină mai multe paradigme de AI, Programare logică, Tehnici fuzzy, algoritmi genetici) şi în ideea de a genera un DLL care să conţină maşina virtuala şi codul scris de utilizator, pentru importarea lor într-un mediu de programare nou, pentru o dezvoltare ulterioară a programatorului. Lucrez la reţele bayesiene şi lanţuri markov.
2. Brain Computer Interface – un encefalograf care citeşte semnalul de la neuroni, îl amplifică şi îl modulează în amplitudine sau frecvenţă şi îl trimite la calculator, iar apoi cu AI încearcă să se clasifice. Momentan este doar un singur canal, iar pentru primul test practic trebuie 3 canale.
3. See with tongue – Human Computer Interface – Using AI to help blind people to see with their tongue – o interfaţa om-calculator în ideea ca un nevăzător să vadă cu ajutorul limbii. Imaginea preluată de la o camera web (şi aplicare de image processing) se transmite pe o matrice senzor plasată de limba. Practic în matrice se generează un curent electric direct proporţional cu intensitatea pixelilor.
4. X-Theft – un software cu Inteligenta Artificiala ce recunoaşte persoanele care poarta cagula şi intră într-o bancă. Softul reuşeşte sa recunoască si zgomotul de produs de un flex.
5. NeurosLab – software utiltar, care permite crearea, simularea, învăţarea şi exportarea reţelelor neuronale Multi-Layer-Perceptron sub de forma DLL, împreuna cu algoritmul de învăţare, şi ponderile acestora, pentru a dezvoltare ulterioara a programatorului.

6. „XTHEF”, un proiect pentru localizarea calculatoare furate, făceam şi localarizare cu Google Maps.
7. ElectrooTools – sistem expert şi soft educaţional ce permite crearea de circuite electronice, simularea lor in modul AC si DC. Soft conţine mai multe paradigme de AI. Conţine şi interpretarea limbajului uman în limba română, face o reprezentare a informaţiilor în mod logic (sub forma de predicate de ordinul I) şi permite inferenţierea lor, astfel nu există o bază de date ci o bază de cunoştinţe.
8 „Logicus” – Soft educaţional. Cu ajutorul căruia elevii, pot crea scheme logice, cu drag&drop, după aceea, se pot simula schemele logice, şi se poate vizualiza codul in: Pascal,C++,Pseudocod, coduri generate automat. Softul conţine Face recognition, face classification (catalog pe baza fetelor) speech recognition, text-to-speech.
9. „LearnGraphs and Tree” – Este un software educaţional, orientat spre editarea, vizualizarea grafurilor şi studierea diferiţilor algoritmi. Proiectul este alcătuit din 4 aplicaţii care este împărţit în grafuri orientate, neorientate, arbori, partea de testare.
10. „Ce face copilul tau pe net?!” – Programul face parte din clasa RAT, poate fi folosit pentru accesul la distanţă, al unui calculator, sau in supravegherea unui copil, are zeci de opţiuni
11. „Romanian PC-Cillin” – Este un mic anti-virus, care detectează coduri maliţioase, în urma scanării fisierelor (.exe, .com., .bat, .odt, .dll)
Detectând amprente cunoscute, sau detectând viruşi chiar şi fără amprente, Cum? Urmărind stabilitatea fişierelor în timp, căutând fişiere care şi-au modificat structura iniţială. Are şi alte scanări euristice, conţine un mic firewall, analizează fişierele, deschide în timp.
12. „Fast HTML Editor” – Este o aplicaţie ce permite crearea rapidă, a unor pagini HTML, minimale.
13. „roNarrator” – Un narrator care vorbeşte în limba română prima versiune, este realizat, dar se lucrează la o a doua versiune, care foloseşte reţele Neuronale Artificiale – Multi Layer Perceptron. Oricum momentan vorbeşti orice, dar nu are accent.
14. „MicroDC” – Permite schimbul de fişiere într-un grup de utilizatori.
Cuprinde cel puţin o parte din scheletul unui torrent…
15. „RoNetAsistent” – RomanianNetAsistent este un program din clasa Rat (Remote Access Tool) ce permite asistenţă la distanta la „sick computer”
Programul se instalează pe calculatorul de la care se asigură asistenţa.
16. „NetMinorSupervizor” – poate fi folosit pentru accesul la distanţă, al unui calculator, sau în supravegherea unui copil.
17. „ZombieRAT” – un RAT foarte vechi, poate fi folosit pentru accesul la distanţă, dar a fost înscris intr-o baza de date Americana fiind considerat „Romanian back-door” (www.megasecurity.org)
18. Am lucrat la o schemă complexă anti-piratare, a fost introdusă în softul „YahooPass”, nici până acum, după 4 luni de la lansare nu a fost crackuit/spart să fie folosit liber. Deşi au fost foarte mulţi amatori, care au încercat..
19. „Control Education” – un soft distribuit care permite E-LEARNING la distanţă,
Şi multe alte programe, dar nu sunt aşa de semnificative.
––––––––––––––––––––––––––
[1] Premiul A. M. Turing este o distincție decernată anual de către Association for Computing Machinery „unei persoane alese pentru contribuțiile de natură tehnică aduse comunității informatice. Contribuțiile trebuie să aibă importanță majoră de durată în domeniul informaticii”. Adesea considerat „Premiul Nobel pentru informatică”, Premiul a primit numele lui Alan Mathison Turing, un mathematician britanic care este „deseori considerat a fi părintele informaticii teoretice şi al inteligenţei artificiale”.
[2] Invitat la o emisiune a unuia dintre posturile naţionale de televiziune, cu generic pretenţios, „Profesioniştii”, printre neprofesionistele chestionări, neinspirata realizatoare i-a pus acestui tânăr şi stupida întrebare: „Cum vrei să mori?”. În spatele emisiunii menţionate se află o întreagă echipă de profesionişti, dar în prim plan, în mod nedrept, apare o singură o persoană lipsită de profesionalism, charm sau eleganţă, care cuprinsă de euforia vedetelo tv se erijează în fac-totum, asumându-şi doar succesele.

Sursa: http://www.art-emis.ro