DIAGNOSTICUL ÎL PUNE GENERALUL COSTAŞ

DIAGNOSTICUL ÎL PUNE GENERALUL COSTAŞ

NECENZURATRusia nu va ezita să folosească o revoltă socială, pentru a aplica precedentul din Crimeea în Transnistria (Generalul Ion Costaș-INTERVIU)

 de Editor Moldova.ORG

Interviu cu generalul Ion Costaș, fost ministru al Apărării în timpul războiului din Transnistria (1992)

În lumina evenimentelor de astăzi din Ucraina mai multă lume fac o paralelă între ceea ce s-a întâmplat în Crimeea și ceea ce s-a întâmplat în Transnistria. Este o astfel de paralelă justificată? Sigur că este. Provocările pe care le-am avut noi la Comrat, Vulcănești, Grigoriopol, Tighina sau Dubăsari – au fost efectuate după același scenariu, tras  la indigo. În special evenimentele de la Tighina, unde a fost implicată armata a 14-a, rusească. A fost un răspuns neadecvat și nepregătit din punct de vedere militar al lui Mircea Snegur, care era președintele statului la o provocare ordinară pe care au făcut-o rușii în privința sediului poliției din Tighina. În Crimeea, cu mici excepții, trupele ucrainene nu s-au lăsat provocate. Au cedat practic teritoriul. Din punct de vedere al unui militar, aveau șanse trupele ucrainene, marina ucraineană să se opună invaziei rusești? Consider că totuși ar fi trebuit să reacționeze altfel, având armată și structuri militare. Ucraina a trebuit să încerce să riposteze.  Din start era clar că nu ar fi avut sorți de izbândă armata ucraineană. În cazul acesta, Ucraina putea să declare că a încercat să se apere prin forță și să protejeze teritoriul ocupat. Aprecierile erau să fie altfel: Da, Rusia a ocupat cu forța, iar ucrainenii s-au opus. Acum, de fapt, cu mici excepții, nu a fost nicio împușcătură, iar prin metodele pe care le-au însușit rușii în ultimul timp (mediatice, economice, diplomatice, etc) – au luat un teritoriu care nu le aparține. În calitatea dumneavoastră de fost ministru, cum poate să se opună un stat care s-ar afla astăzi în situația Ucrainei în fața unei asemenea ofensive? În primul rând – un stat trebuie să aibă prieteni puternici – state, dar și structuri internaționale care au un cuvânt greu de spus. În al doilea rând – forțele militare, mai ales structurile de informație și spionaj trebuie ținute din scurt în frâu și puse să lucreze, așa încât conducerea statului să fie informată din timp. După mine, aceste structuri au lucrat foarte prost în Ucraina. Ucraina nu a fost pregătită să facă față acestei ofensive din punct de vedere al securității interne. Sunt structurile abilitate din Republica Moldova pregătite în cazul unui scenariu similar? Mă tem că nu, mai ales că avem pe teritoriul statului armată rusească. Ei au specialiști care sunt bine pregătiți, care au experiență pentru a face propagandă anti-moldovenească și vor conta pe oamenii care sunt nemulțumiți de situația economică și socială din Republica Moldova, dar și de corupția și mafia existentă. Nu am văzut niciun ministru, în pofida tuturor revoltelor sociale, să aibă cătușe pe mâini. Vreți să spuneți că problema corupției este strâns legată de problema securității naționale? Acesta a fost de fapt și motivul evenimentelor din Ucraina. Ceea ce s-a întâmplat pe Maidanul din Kiev a fost și o revoltă socială cauzată de decalajul mare dintre societate și oligarhi și hoți care au ajuns la putere și dirijau economia Ucrainei. Aceasta se întâmplă și la noi. Și la noi este posibilă o revoltă de acest gen, cum a fost, de altfel, și în 2009. Credeți că ar putea fi repetate în Republica Moldova evenimentele din 2009? Cine ar putea provoca această revoltă socială? Sigur. Va veni de la sine, așa cum a apărut în Ucraina. E foarte important cine preia hățurile ulterior. Vreți să spuneți că de pe urma acelor revolte din 2009 au beneficiat oameni care nu meritau? Exact. Vedem ce s-a întâmplat, toate consecințele le simțim pe pielea noastră. E un dezastru din punct de vedere economic și social. Sunt niște lucruri care vorbesc de la sine. Dar, totodată, beneficiem din ce în ce mai mult de sprijinul puterilor occidentale… Da, are și merite. S-a reușit apropierea de Uniunea Europeană, s-a semnat la Vilnius intenția de aderare la UE și se fac niște pași concreți. UE a învățat lecția în cazul Ucrainei și nu dorește ca planul lor de extindere, care a eșuat în țara vecină, să se întâmple și în Republica Moldova și Georgia. Toată lumea constată cu mai mult sau mai puțin regret că Uniunea Europeană, dar și SUA, au răspuns anemic la acțiunile Federației Ruse în Crimeea. Credeți că se putea de făcut mai mult? Putin și echipa sa a analizat minuțios situația din interiorul UE, care este slăbită din punct de vedere economic. Statele UE sunt în fierbere, nu le arde de o confruntare cu Rusia, care totuși e o putere mondială. Rusia s-a folosit de slăbiciunile Occidentului și ale SUA și au acaparat teritoriul Ucrainei. Într-o asemenea situație, după câteva săptămâni de neclaritate, fără un ministru la Apărare, PLR a propus un nou candidat pentru această funcție. Ce părere aveți despre aceasta? Milităria e un domeniu specific și punerea în fruntea unui minister a unei persoane care nu este din domeniu este o greșeală enormă. E bine că, într-un sfârșit, a fost desemnat Valeriu Troenco.  A fost comisar-șef la Călărași, a crescut la funția de șef de departament la MAI, iar ulterior a fost numit în funcția de viceministru de Justiție. Are experiență. Nu este din structurile pur militare, dar este o persoană care cunoaște structura respectivă. Cred că e o decizie bună, e un om responsabil și cu demnitate. E mult mai potrivit ca prima candidatură înaintată de PLR.

Anunțuri

NU-S MAI BREJI CA RUŞII! DIMPOTRIVĂ!

Nu-s mai breji ca rușii! Dimpotrivă!

Publicat de Ion Coja

Iată câteva motive pentru care nu ar trebui să îi plângem pe ucraineni

Există în ultimele zile o sensibilitate deosebită faţă de Ucraina. Rusia a invadat Crimeea, pe care acum o stăpâneşte. Aparent am fi în pragul unui război rece, iar Rusia nu doreşte să bată înapoi. Pentru România, o Ucraină democratică, cel puţin la nivelul ţării noastre, ar fi perfectă, dar e posibil oare acest lucru?

 

Iată câteva motive pentru care noi, românii, cu siguranţă nu trebuie să îi plângem prea mult pe ucraineni (sau să fim ultimii care facem acest lucru):

 

=în 1918 au dorit anexarea Basarabiei şi doar prezenţa militară a românilor a forţat retragerea acestei cereri;r

=- în 1945 au dorit anexarea Basarabiei şi doar presiunea lui Stalin a forţat eliminarea acestei pretenţii;
=- în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor româneşti, pentru a desprinde regiunea transnistreană, pe care şi-o doreau atât de mult pentru ei;
=- din 1992 până în prezent au fost parte activă din formatul de negociere pentru regiunea transnistreană; în mod permanent au susţinut poziţia Rusiei şi au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierele să fie formale şi să eşueze;

=- cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentată de ucraineni şi nu de ruşi; aceştia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova să eşueze pe toate planurile;

=- cei care au condus regiunea transnistreană, care promovează separatismul la Bălţi , Cahul şi Găgăuzia sunt ucraineni şi nu ruşi;

=- ucrainenii au dus o politică de distrugere a identităţii româneşti din teritoriile ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;

=  – Ucraina a preluat Insula Şerpilor, pământ românesc ce niciodată nu i-a aparţinut; timp ce câţiva ani ne-am certat pe la Haga , iar acum ei sunt foarte supăraţi pe noi pentru pierderea platformei continentale;

=- una din problemele principale ce stă în calea reunirii celor două state româneşti este tocmai Ucraina, ce manifestă o opoziţie mai mare chiar decât Rusia; ea vede în această reunire eventuale pretenţii teritoriale ale ţării noastre asupra teritoriului ucrainean;

=- prima măsură luată de “europeniştii ucrainieni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba română; tare mă tem că poporul a vrut ceva şi va obţine altceva;

=- Crimeea nu a aparţinut niciodată Ucrainei, iar aceştia sunt minoritari acolo; ea a fost dăruită în semn de prietenie de către Rusia în perioada sovietică, un gest mai mult formal şi niciodată efectiv; cererea Rusiei este una normală (din perspectiva dreptului istoric şi nu cel internaţional) din moment ce aceasta era un inel de nuntă; voi face o analogie uşor forţată – e ca atunci când Ardealul era la Unguri. În Crimeea prezenţa ucraineană era mai mult formală. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparţine, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie.

 

P.S. Acţiunile GazProm au scăzut cu peste 10% în această dimineaţă faţă de sesiunea de vineri dimineaţă. În acest timp rubla s-a prăbuşit. Situaţia este similară şi la celelalte companii ruseşti. Iată cum Putin nu a înţeles că nu e nevoie de tancuri ca să câştigi războaie.

Sursa: http://www.ioncoja.ro

CORVIN LUPU: POZIŢIA EVREIASCĂ ÎN VARA ANULUI 1940 (3)

Exodul populaţiei române – o dramă de nedescris

Lupu-Corvin-2În 2 iulie 1940, Biroul Statistic Militar din Bucureşti a înaintat un Raport contrainformativ privitor la evacuarea teritoriilor româneşti, chestiunea evreiască, informaţii din Bulgaria şi diverse. Raportul prezintă informaţiile aduse de Dr. Constantinescu, fost medic primar al oraşului Cernăuţi, refugiat la Bucureşti. Constantinescu afirma că, la Cernăuţi, ucrainenii s-au comportat foarte bine cu populaţia românească care se refugia, oferindu-le alimente gratuit. Unii ucraineni s-au refugiat şi ei în Vechiul Regat. În schimb, atitudinea evreilor a fost una atât de neomenoasă încât a revoltat şi pe ocupanţii sovietici, care au dat ordonanţe, prin care urmau a fi sancţionate cu moartea jafurile şi crimele pe care le comiteau evreii împotriva românilor. El arăta că evreii i-au împuşcat mortal pe preotul bisericii catolice din Cernăuţi şi pe comandantul penitenciarului din localitate.[1 ] Nu numai autorităţile militare şi informative româneşti au avut aceste percepţii. Întreaga societate românească a fost impresionată de reacţiile evreieşti împotriva românilor. Diplomatul Raoul V. Bossy, aflat în exil după 1944, scria în memoriile sale: „… Astă noapte la ora 2, trupe sovietice masive au trecut frontiera pe toată întinderea ei; la ora 2 după-amiază au fost ocupate Chişinău, Cetatea Albă, Cernăuţi. Cu adâncă amărăciune trebuie consemnat că populaţia evreiască a acestor oraşe, care s-a bucurat întotdeauna de tratament omenos sub administraţia românească, a avut laşitatea de a ataca cu pietre pe soldaţii noştri în cursul retragerii lor forţate, în bucuria de a vedea sosind autorităţile comuniste, în rândurile cărora erau numeroşi evrei…Exodul populaţiei române constituie o dramă de nedescris… Locuitorii evrei organizează pretutindeni – şi până în Galaţi – o adevărată rebeliune de jafuri şi omoruri. Le ţin piept corpurile voluntarilor localnici…”[2 ]

Reacţiile româneşti

Există şi documente care fac referire la reacţiile româneşti împotriva evreilor în zilele evacuării. Într-o telegramă a Grupului de armate nr. 1 către Marele Stat Major, Secţia II-a, din 3 iulie 1940, se raportează că ostaşii români au o stare de spirit foarte agitată contra evreilor, ceea ce a condus la agresiuni care au degenerat în bătăi şi chiar omoruri. Astfel, în gara Cucuteni, un evreu în haine militare a fost surprins scoţând din buzunar un revolver într-un moment când pe treapta unui tren din gară se afla un general român. Suspectat că a vrut să-l asasineze pe general, evreul a fost dezarmat şi apoi străpuns cu baioneta de mai mulţi ostaşi români. În aceeaşi staţie, doi evrei au fost aruncaţi din tren şi s-a tras asupra lor. În staţia Târgu Frumos, un medic evreu din localitate a fost găsit cu un revolver şi o grenadă în buzunar. A fost dezarmat şi omorât. În staţia Bacău, doi evrei au fost bătuţi şi predaţi poliţiei gării. Autorii documentului raportau că prin diverse gări ale Moldovei, ostaşii români indignaţi de atitudinea evreilor exprimau hotărârea lor de a răzbuna excesele care s-au comis împotriva românilor din Basarabia şi Bucovina. Documentul este semnat de generalul C. Ilasievici.[3 ] În 3 iulie 1940, Marele Stat Major, Secţia II-a, a primit o informare din partea generalului Tătăranu în care se arăta că în dimineaţa de 2 iulie, Regimentul 3 Grăniceri Pază, venind din Basarabia, unde a avut mari dificultăţi cu evreii, a trecut prin localitatea Dorohoi, unde soldaţi români s-au răzbunat pe evreii de aici. Au fost împuşcaţi mortal 40 de evrei şi răniţi 15. Au intervenit imediat ofiţeri şi trupă din Armata a 3-a şi ordinea s-a restabilit.[4 ]

Documente atestă agresiunile declanşate de evrei cu ocazia evacuării, urmate de răzbunări româneşti

La 3 iulie 1940, generalul N. Ciupercă trimitea Marelui Stat Major o telegramă prin care arăta că atitudinea populaţiei evreieşti este foarte ostilă românilor şi reprezintă un focar comunist periculos. Ca urmare, s-au luat măsuri de trecere imediată în Basarabia a evreilor care şi-au manifestat această dorinţă, iar pentru ceilalţi evrei semnalaţi ca agitatori s-a organizat, provizoriu, o regiune de internare în zona Vidra, Judeţul Putna, de care să se ocupe regimentul 3 Jandarmi.[5 ] În 4 iulie, printr-un Raport contrainformativ se arăta că în trenurile din Moldova evreii şi minoritarii ruşi sunt maltrataţi de către ostaşii români care călătoresc izolat şi nu se află sub controlul ofiţerilor.[6 ] Un raport primit de Marele Stat Major de la Budapesta, în 3 iulie 1940, semnala că presa italiană accentuează faptul că „evreii au provocat incidente sângeroase prin atitudinea lor provocatoare”. Gazeta „Giornale d’Italia” scria despre atitudinea evreilor din România care, îndemnaţi de cei din Marea Britanie, intenţionează să provoace un război civil.[7 ]

În 7 iulie 1940 un Raport informativ al Marelui Stat Major, Secţia II-a, arăta: „… la Chişinău, 400-500 de evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului Ionuţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii aflaţi internaţi, omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri…”[8 ]

Numeroase alte asemenea documente atestă agresiunile declanşate de evrei cu ocazia evacuării, urmate apoi de răzbunări româneşti. Documentele privitoare la evacuarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa sunt produse de raportori diferiţi, degajând însă o imagine comună, fără contradicţii, ceea ce uşurează concluziile privitoare la atitudinea evreiască din perioada iunie-iulie 1940. Ofiţerii care semnau rapoartele, mulţi dintre ei cu grade superioare, inclusiv generali, erau preocupaţi să-şi informeze cât mai corect superiorii. Nu cunosc până în acest stadiu al cercetărilor din istoriografia românească cazuri de contestări ale acestor documente pe bază de probe. Nu am întâlnit nici o cercetare în care să se infirme conţinutul acestor rapoarte. Nu trebuie scăpată din vedere nici seriozitatea cu care se respectau consemnele în armata română ante-comunistă privitor la corectitudinea raportărilor, ceea ce creşte valoarea documentelor la care ne referim. Devotamentul evreiesc faţă de Uniunea Sovietică, ataşamentul evreilor faţă de bolşevism şi ura faţă de români, din acel moment istoric,[9 ] sunt astăzi ocolite de unii lideri evrei într-un mod care sfidează total obiectivitatea necesară oricărei cercetări. De aici porneşte şi extraordinara mobilizare a unor evrei, inclusiv lideri, care s-au prăvălit împotriva subsemnatului, în diverse gazete şi gazetuţe, la autorităţi şi în justiţie, ca urmare a publicaţiilor mele pe această temă.[10 ]

Toţi cei care acuză pe români de holocaust împotriva evreilor în perioada celui de Al Doilea Război Mondial încep relatările cu momentul încheierii eliberării Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa de către Armata Română, în 1941

Este evident că toţi cei care acuză pe români de holocaust împotriva evreilor în perioada celui de Al Doilea Război Mondial încep relatările cu momentul încheierii eliberării Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa de către Armata Română, în iulie 1941, când s-au reorganizat şi s-au reinclus în trupul ţării aceste teritorii, în condiţiile concrete de război în care se găsea ţara. Se ocoleşte astfel, cu bună ştiinţă şi rău intenţionat primul an de confruntări ideologice şi interetnice româno-evreieşti, anul în care s-a produs o ruptură adâncă între cele două etnii. Aceste persoane, majoritatea evrei, dar şi unii de alte etnii, inclusiv români atraşi de unele situaţii privilegiate, s-au din alte interese personale, meschine, agitatori-propagandişti, pentru că nu-i putem numi cercetători, ocolesc cu bună ştiinţă evenimentele petrecute în perioada iunie 1940-iulie 1941, când cei care au deschis primii seria agresiunilor împotriva instituţiilor statului român şi a unor cetăţeni de etnie română au fost evreii. Acest lucru nu scuză decât parţial reacţiile antievreieşti pe care le-au avut unii cetăţeni români, de diverse convingeri politice şi poziţii sociale, care au comis acte de violenţă, până la crime, sau persecuţii de orice fel, împotriva unor evrei care nu erau vinovaţi de săvârşirea unor acte antiromâneşti. Cert este că reacţiile româneşti antievreieşti au fost replici la agresiunile declanşate de evrei împotriva românilor.

De Uniunea Sovietică ne despărţea nu numai pierderea unor teritorii, ci şi ideologia,

Procesul comunismului, care ar trebui declanşat, ar contribui mult la clarificarea acestor probleme legate de relaţiile româno – evreieşti din timpul celui de al doilea război mondial şi din perioada ocupaţiei militare sovietice. Aceste relaţii ar trebui să fie parte a procesului comunismului.[11 ] Majoritatea evreilor erau de convingeri comuniste, mulţi dintre ei militanţi comunişti activi. Guvernele României interbelice şi din perioada celui de Al Doilea Război Mondial, ca şi majoritatea poporului român, erau anticomunişti. Evreii au sprijinit făţiş Uniunea Sovietică, ţara care era principalul inamic al României, după 1917. De Uniunea Sovietică ne despărţea nu numai pierderea unor teritorii, ci şi ideologia, care era un pericol pentru modelul românesc de organizare social-politică. Cu Ungaria şi Bulgaria am avut doar diferende teritoriale, cu Uniunea Sovietică, diferendele au fost şi teritoriale şi ideologice, ireconciliabile. Este evident că guvernanţii români nu au gestionat totdeauna bine conflictele cu Uniunea Sovietică şi nici cele dintre majoritatea românească şi minoritatea evreiască din România. Despre unele din aceste probleme m-am referit în alte lucrări, citate la nota 39-a a prezentei lucrări.

Liderii regimului politic instaurat la Bucureşti după lovitura de stat din decembrie 1989 nu au dorit niciodată declanşarea unui proces al comunismului, nici liderii evrei nu l-au propus s-au susţinut, unii dintre aceştia din urmă afirmând în mod repetat că evreii nu au susţinut comunismul şi nu se consideră parte a acestui fenomen politic, care a fost un flagel în perioada ocupaţiei sovietice a Basarabiei (1940-1941 şi 1944-1991) şi a României (1944-1958). Procesul comunismului, judecat corect de istorici, inclusiv de istorici de drept, ar trebui să clarifice toate numeroasele mari probleme ale contribuţiei comuniştilor la proiecte antiromâneşti şi în acest cadru la rolul evreilor în cadrul mişcării comuniste din lume şi din România, a crimelor făcute de comunişti şi rolului evreilor, a gulagului sistematic organizat de comunişti împotriva elitelor naţiunii române, la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi a rolului evreilor în acest context. Acest proces ar clarifica multe dispute care mai persistă în jurul unor cercetări ştiinţifice. Procesul comunismului a fost propus, după evenimentele din decembrie 1989, dar forţele care nu îl doresc au fost mai influente, cu atât mai mult cu cât foştii comunişti au continuat să-şi menţină o influenţă decisivă în România, fapt cu motivaţii multiple, obiective şi subiective, asupra cărora nu zăbovim în aceste rânduri.

Aşteptăm răspunsuri ştiinţifice… cu speranţa că nu se va mai băga în gura istoricilor nici pumnul şi nici batista

Poziţia autorităţilor române faţă de marile excese comise de evrei şi alţi comunişti în teritoriile care se evacuau, a fost una marcată de timorare şi lipsă de decizie. Notele ultimative sovietice, „sfaturile” puterilor Axei de a ceda pretenţiilor teritoriale sovietice, criza politică internă, lipsa de unitate a clasei politice, au făcut ca autorităţile române să nu-i poată opri pe evrei de la excese, iar răzbunarea românească să poată fi oprită doar parţial. Din toate documentele care au fost scoase la lumină până în prezent, nu reiese că s-ar fi dat nici un ordin de către autorităţile statului român, de către conducătorul statului, de rege sau de altcineva, de lichidare a evreilor, în general. S-au dat ordine punctuale, împotriva unor evrei care au săvârşit fapte antistatale, împotriva unor evrei care puteau constitui un potenţial pericol în condiţiile de război, sau de represalii, ca urmare a unor atentate teroriste comise de bolşevici şi evrei în timpul operaţiunilor militare de la est de Nistru. Nu s-au deportat evreii numai pentru că erau evrei.[12 ] În luna iulie 2005, reputatul profesor Ioan Scurtu, directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti, declara într-o emisiune la Televiziunea Română, că nu are cunoştinţă de ordine ale mareşalului Antonescu de măsuri împotriva unor cetăţeni de etnie evreiască numai pentru faptul că erau evrei, în contradictoriu cu afirmaţiile unor evrei octogenari, care se declarau martori ai acelor momente istorice, susţinând că evreii au fost prigoniţi ca urmare a unor ordine date de mareşalul Ion Antonescu. Poziţia profesorului Ioan Scurtu a fost împărtăşită şi de istoricul Florin Müller.

După evacuare, au avut loc şi răzbunări ale românilor. Ele nu fac decât parţial obiectul prezentului studiu, fiind însă mult mediatizate, unele exagerate şi prezentate pe baze exclusiv memorialistice, de către supravieţuitori ai evenimentelor, care, în mod surprinzător, au tăcut 65 de ani. Puteau foarte bine să declare ce spun astăzi în timpul ocupaţiei militare sovietice, când ponderea evreilor în conducerea României era foarte mare şi toate acţiunile antievreieşti au fost sever pedepsite. Unii dintre evreii care se referă astăzi la evenimentele comise de români, au emigrat de mult în S.U.A. sau Israel. Oare şi acolo au fost opriţi în cei 65 de ani să spună adevărul? Desigur, că unele acuzaţii evreieşti sunt validate şi de documente şi de alte mărturii, inclusiv ale unor cetăţeni români care nu erau implicaţi în nici un fel în evenimente.

Cercetările nu se vor opri. Numeroşi cercetători evrei şi doar câţiva români, deocamdată, vor continua să analizeze aceste momente istorice. Important ar fi ca ele să nu mai fie politizate excesiv, cum se întâmplă în România zilelor noastre. Nu este normal ca asupra cercetătorilor să se exercite presiuni atât de mari, cum se întâmplă în cazul subsemnatului. Nu este normal ca liderii evrei să implice ziare de toate felurile pentru a bombarda pe cercetători, a-i intimida, a-i ameninţa cu închisoarea şi a-i acţiona în justiţie. Aşteptăm răspunsuri ştiinţifice, prin alte cercetări, bazate pe eventuale alte documente, se pot contrazice orice studii. Le aşteptăm, în linişte, cu calmul şi răceala necesare unor analize imparţiale, dar care să nu ocolească adevărurile care nu convin unora, indiferent că sunt mai marii zilei, liderii comunităţilor evreieşti. Dar pentru această contrazicere ştiinţifică trebuie să existe probele, documente, orinde în lume. Din câte cunoaştem noi, nu se pot contrazice ştiinţific concluziile evenimentelor desfăşurate cu prilejul evacuării Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa, privitor la declanşarea de către evrei a unor agresiuni, împotriva statului român şi a unor cetăţeni de etnie română.

În încheiere, îmi exprim speranţa că nu se va mai băga în gura istoricilor nici pumnul şi nici batista, chiar de mătase fiind ea. Îmi exprim speranţa că istoricii, atât de mulţi valoroşi în această ţară, se vor coaliza întru adevăr şi dreptate, împotriva cenzurii de orice fel, a presiunilor pentru obţinerea concluziilor dorite de diversele interese care se doresc a fi promovate, care nu au legătură cu ştiinţa şi a implicării impostorilor pe terenul lor de muncă. Ieri şi astăzi a fost rândul meu să mă găsesc sub mare presiune, mâine poate fi rândul oricărui alt istoric care nu ajunge la concluziile dorite de diverse forţe politice din ţară sau din străinătate.

Notă: Studiul a apărut în revista „Transilvania” nr. 9/2005, sub titlul „65 de ani de la evacuarea forţată a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa. Poziţia evreiască”, iar în anul 2012 a fost prezentat la Sesiunea de Comunicării Ştiinţifice „Basarabia 200”, organizată de Societatea Culturală ART- EMIS.


[1] Alesandru Duţu şi Constantin Botoran (coordonatori), op. cit., doc. 17, p. 178.
[2] Raoul V. Bossy, Amintiri din viaţa diplomatică, Standford, California, 1955, p. 114.
[3] Ibidem, doc. 19, p. 184, doc. 21, p. 185-186.
[4] Ibidem, doc. 24, p. 190.
[5] Ibidem, doc. 20, p. 185.
[6] Ibidem, doc. 26, p. 192.
[7] Ibidem, doc. 22, p. 186-187.
[8] Radu Theodoru, A fost sau nu HOLOCAUST ?, Bucureşti, Editura Lucman, 2003, p. 109.
[9] În perioada cercetărilor mele care au condus la publicarea cărţilor Eforturi politico-diplomatice româneşti de ieşire din al doilea război mondial în lumina arhivei diplomatice a S.U.A., Casa de Presă şi Editură Tribuna, Sibiu, 2003 (188 p.) şi România, Axa şi Aliaţii, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2003 (210 p.), am parcurs o mulţime de materiale care m-au ajutat în concluziile privitoare problematica raporturilor dintre români şi evrei în timpul celui de al doilea război mondial.  
[10] A se vedea, în acest sens, ziarele „Averea” din 8 iunie 2005, din Bucureşti, „22” din , din Bucureşti, „Clujeanul” din , din Cluj-Napoca, „Sibianul” din , din Sibiu şi „Tribuna” din 9 august 2005, din Sibiu, Radio BBC din 4 septembrie 2005 etc..
[11] Este semnificativ şi greu de acceptat faptul că, în ultima parte a anului 2005, de la nivelul Consiliului Europei, s-a transmis la Bucureşti că importantul organism european nu este interesat de procesul comunismului.
[12] La această concluzie au ajuns şi alţi cercetători. Vezi în Gh. Buzatu (coordonator), Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2002, p.
Prof.Univ. dr. CORVIN LUPU

NADĂŞ – DETALII ŞI INTERPRETĂRI

NADĂȘ – detalii și interpretări

GIGANTICA  ILEGALITATE  DE  LA  NADĂŞ  SCOATE  LA  IVEALĂ  GIGANTICA  MAŞINĂRIE  INFRACŢIONALĂ  CARE  SUBMINEAZĂ  STATUL  ROMÂN  DE 24  DE  ANI.

Ca în orice operaţiune mafiotă, grupul de atac se împarte în două unităţi operaţionale : unul atacă şi unul blochează reacţia victimei. După acelaşi model, în urma unei îndelungate şi complexe pregătiri, întreaga noastră ţara a fost atacată din exterior în 1989 şi paralizată din interior de complicii duşmanului extern. Cazul NADĂŞ este aplicarea la scară locală a ce s-a făcut la scară naţională de 24 de ani.

 

În cazul NADĂŞ, instrumentul de atac sunt judecătorii TRIPA, LUCIU şi BOLOŞ la Judecătoria Ineu şi OPREAN la Tribunalul Arad care au dat hotărâri contare legii şi contrare probelor şi instrumentul de paralizare a reacţiei victimelor este avocatul LUPU STELIAN.

Pe scurt situaţia la NADĂŞ :

 

  1. Groful GROSS-WEISS deţineau la 1901 o suprafaţă de 8,762 de ha.

 

  1. Prin reformele agrare din 1913 (Franz Iosef) şi 1921 (Ferdinand) şi diverse contracte de cumpărare de teren între săteni şi grofi, circa 4,200 de ha pământ agricol, păşune şi păduri au trecut în proprietatea sătenilor, composesoratului deţinut de săteni şi comunei.

 

  1. În 1939, ELENA GROSS-WEISS, văduvă, vinde restul de 4,500 de ha, în întregime pădure către firmă FORESTIERĂ NADĂŞ şi reţine nişte acţiuni care în scurt timp le-a vândut şi pe astea către acţionarul majoritar (80%), un român pe nume Micloşi.

 

  1. În 1948 FORESTIERA NADĂŞ este naţionalizată şi cele 4,500 de ha de pădure trec în proprietatea statului şi în administrarea Romsilva după 1989.

 

  1. Notarul VLAI din Arad emite către COLTEU VIORICA şi COLTEU MIHAI un certificat de moştenitor prin care aceştia chipurile ar moşteni averea lui ELENA MAIROVITZ iar aceasta din urmă ar fi moştenitoarea directă a lui ELENA GROSS-WEISS. Legătura se face de notarul VLAI prin declaraţiile a 2 martori, azi unul decedat, care au susţinut că o rudă a lui Mairovitz şi o descendentă a lui GROSS WEISS sunt aceeaşi persoană deşi aveau nume diferite şi părinţii diferiţi şi martorii erau copii la vremea respectivă.

 

  1. De notat că nici unul din cei 14 descendenţi ai lui Elena GROSS-WEISS conţinuţi în testamentul din 1955 întocmit la Tel Aviv şi executat la Geneva nu a făcut vreo cerere de retrocedare, desigur ştiind că nu mai este absolut nimic de luat.

 

  1. COLTEII cer la Comisia Judeţeană reconstituirea dreptului de proprietate pe averea deţinută la 1901 de GROSS WEISS şi sunt respinşi;

 

  1. COLTEII atacă decizia Comisiei Judeţene la Judecătoria Ineu în 2006 şi judecătoarea LUCIU MARIANA le acordă întreaga suprafaţă fără să verifice nici un act şi fără nici o expertiză topografică; dosarul se judecă în contradictoriu cu Comisia Judeţeană şi Comisia Locală (primăria) primarul ascunzând acest dosar de săteni astfel aceştia nu au putut să facă intervenţie – fapt de esenţă căci ei, ca şi primăria, erau înscrişi în Cartea Funciară şi pentru a putea fi radiaţi trebuiau să fie anulate reformele agrare din 1913 şi din 1921 !!!!!!

 

Mai mult, sentinţa este pronunţată în baza legii 1/2000 şi 247/2005 care vizează restituiri doar a abuzurilor făcute de regimul comunist după 1945 !!!! CÂND GROSS WEISS NU MAI AVEA NICI UN CM DE PĂMÂNT ŞI NICI ACŢIUNI !! Deci o sentinţă contrară legii şi probelor !

 

  1. Comisie Judeţeană face recurs (nu şi primarul) şi câştigă;

 

  1. COLTEII fac Contestaţie în Anulare şi câştiga cu 2 judecători contra unul, cu o motivare aberantă şi nelegală;

 

  1. Colteii sunt puşi de primar în posesia SUPRAFEŢELOR DEŢINUTE DE PRIMĂRIE, sunt puşi în posesie de Romsilva pt păduri. Colteii formează Ocol Silvic privat şi exploatează la greu toată pădurea şi încasează toate subvenţiile APIA, un jaf de aprox 3 milioane de euro pe an;

 

  1. COLTEII nu pot înregistra la CF sentinţa şi revin la judecătoria Ineu unde în procedură necontencioasă, Judecătorul TRIPA dispune înregistrarea în CF fără documentaţie cadastrală; COLTEII se înregistrează în CF peste săteni şi primărie fără ca titlurile de proprietate să fie anulate !!! Ilegal dar prin efectul unei sentinţe judecătoreşti date contrar legii !!!!

 

  1. COLTEII se pregătesc pentru executarea silită a sătenilor. Ştiind că aceştia vor reacţiona, pregătesc o operaţiune de anihilare a reacţiei sătenilor. Întrucât sătenii nu au cunoştinţe juridice, ei vor apela la un avocat. Nu puteau lăsa la voia întâmplării angajarea de către săteni a unui avocat întrucât în cazul în care sătenii găseau un avocat corect, tot efortul grupului de crimă organizată ar fi fost anihilat. În consecinţă, planul cerea ca avocatul sătenilor să fie membru în grupul de crimă organizată. Astfel în vara lui 2012 manevrează subtil, fără ca sătenii să bage de seamă, şi le apare în viaţă avocatul LUPU STELIAN ca posibil apărător. Sătenii căutau un avocat care să nu fie în baroul Arad întrucât ştiau că va fi atacat de grupul organizat şi fie el şi corect, va fi incapacitat să îi poată apăra. S-a aflat repede ce doreau satenii aşadar l-au găsit pe acest LUPU care s-a prezentat ca fiind din baroul Bihor arătând o carte de identitate în care se arată că are adresa în Oradea. Folosindu-se de disperarea sătenilor, le-a câştigat încrederea.

 

  1. În 2012 Colteii au început executările silite ale terenurilor din extravilan. La prima executare, doamna Biriş încearcă să se spânzure dar se rupe sfoara şi scapă. Scăpă cu viaţă că de executare nu a scăpat.

 

  1. Sătenii angajează pe LUPU să formuleze şi să depună contestaţie la executare;

 

  1. LUPU se luptă şi se luptă şi… pierde 12 contestaţii la executare;

 

  1. După ce am apărut noi în decembrie 2012, sătenii au aflat cu stupoare că ÎNTRUCÂT NU AU FOST PARTE ÎN DOSARUL DIN 2006 ŞI 2009, ÎN CONFORMITATE CU CODUL CIVIL AVEAU DREPTUL CĂ ÎN CONTESTAŢIILE LA EXECUTARE SĂ ATACE TITLU COLTEILOR ÎN BAZA CĂRUIA FĂCEAU EXECUTĂRILE !! LUPU NU LE-A SPUS CĂ AU ACEST DREPT ŞI NII NU A ATACAT ÎN CONTESTAŢII TITLU. Să zicem că nu ştia dar… noi am apărut în decembrie 2012 şi imediat Dna av. COROIU a explicat acest aspect. Întrebat pentru care motiv nu a atacat titlul COLTEILOR, avocatul LUPU NU A DAT NICI UN RĂSPUNS. Mai mult, la apariţia noastră mai existau un număr de contestaţii pe rol dar avocatul LUPU a refuzat să atace titlul Colteilor şi acestea s-au pierdut. În fapt, el a mimat rolul de apărător, rol în care nu a făcut nimic şi a pierdut toate dosarele prin inacţiune şi refuz de a ataca hotărârile aberante. Să fie clar, nu poate fi acuzat că a pierdut dosare dar poate fi acuzat că în ciuda insistenţelor făcute de noi şi de doamna avocat adusă de noi, a refuzat să atace în fiecare din situaţiile în care se putea, respectiv 12 cazuri de contestaţii la executare în care a refuzat să atace titlu respectiv hotărârea din 2006 faţă de care sătenii au fost terţi lezaţi şi alte dosare pe care a refuzat să le dea curs deşi a luat banii de la săteni.

 

La toate astea se adaugă ce a făcut în cazul celor 2 revizuiri, despre care citiţi mai jos :

 

  1. Dna. av. COROIU a formulat cererea ce constituie prima revizuire dar nu a putut fi depusă de dumneaei întrucât nu avea mandat de la săteni. Cererea a conţinut 2 capete principale : 1) MIHAI şi VIORICA COLTEU nu aveau calitate de moştenitor a familiei GROSS-WEISS şi 2) s-a retrocedat un teren asupra căruia fam GROSS-WEISS nu mai avea nici un drept de la 1939, respectiv, chiar dacă MIHAI şi VIORICA COLTEU ar fi avut calitate de moştenitor, nu ar fi avut ce moşteni.

 

  1. Dna. av. COROIU a transmis pe e-mail cererea către av. LUPU şi acesta a depus în numele sătenilor cererea incompletă fără cel mai important aspect acela că MIHAI şi VIORICA COLTEU nu aveau calitate de moştenitor a familiei GROSS-WEISS. Prima revizuire s-a respins de judecătoarea BOLOŞ în fond şi în recurs de completul condus de judecătorul OPREAN şi fiind practic nemotivată şi cu „erori” incalificabile.

 

  1. Soluţia din recurs a fost atacată de săteni într-o primă Contestaţie în Anulare la Tribunalul Arad ajungând prin procedura de repartizare aleatorie tot la completul condus de judecătorul OPREAN;

 

  1. Soluţia din recurs a fost atacată de Comisia Judeţeana într-o a doua Contestaţie în Anulare la Tribunalul Arad ajungând prin procedura de repartizare aleatorie tot la completul condus de judecătorul OPREAN;

 

  1. Completul condus de judecătorul OPREAN a respins conexarea celor două contestaţii în anulare şi s-a respins şi strămutarea de către ICCJ – ciudat căci atât recursul cât şi contestaţiile în anulare au ajuns la acelaşi complet !!!

 

  1. Unii săteni şi-au dat seama că av. LUPU este infiltrat de infractori cu misiunea dea pierde dosarele şi şi-au reziliat contractul de asistenţă juridică. Alţii încă nu şi-au dat seama şi nu au reziliat contractul.

 

  1. A doua cerere de revizuire a fost formulată de dna. av COROIU, depusă chiar de dânsa în numele unui mare număr de săteni, priveşte în totalitate faptul că MIHAI şi VIORICA COLTEU nu aveau calitate de moştenitor a familiei GROSS-WEISS.

 

  1. Am găsit la dosarul acestei de a două revizuiri o cerere făcută de av. LUPU depusă în numele sătenilor cu care încă are contract, ca intervenţie în acest dosar, care are ca obiect… faptul că s-a retrocedat un teren asupra căruia fam GROSS-WEISS nu mai avea nici un drept de la 1939 !!!! Adică acelaşi obiect ca prima revizuire. Scopul evident este că instanţa unind cererile să constate că cererea depusă de av. LUPU are acelaşi obiect ca prima revizuire şi să respingă a doua revizuire fiind în putere de lucru judecat în dosarul primei revizuiri.

 

  1. O minte normală nu ar fi putut nici visa o manevră de o astfel de ticăloşie.

 

Aici arătăm însă una dintre metodele de neînchipuit pentru mintea noastră sau pentru cei neantrenaţi a detecta duşmanul, metoda pe care duşmanul o foloseşte pentru a ataca neamul nostru : CEI MAI FERMECĂTORI APĂRĂTORI SUNT INSTRUMENTELE CELE MAI EFICACE DE DISTRUGERE.

 

  1. PERCHEZIŢIILE ŞI SECHESTRUL PE AVEREA INFRACTORILOR COLTEU AU FOST FĂCUTE ÎN BAZA PLÂNGERII PENALE DEPUSE DE DNA AV. COROIU VASILICA la data de 13 ian 2014 dosar nr. 1/P/2014 la DNA Timişoara şi NU CUM AFIRMA ÎN FALS AV. LUPU că ar fi fost în baza plângerii depuse de el în 2012, plângere ridicolă, caricaturală, fără documentaţie, fără nici o valoare juridică care nu putea fi baza de plecare a unui dosar penal – ceea ce de fapt s-a urmărit de la început. Acum că Grupul de Solidaritate Românească cu Dna. COROIU vârf de lance au început să aibă rezultate, ticălosul de LUPU îşi asumă merite în fals, solicită şi i se dă posibilitatea de a face declaraţii televizate în care afirmă ce el a salvat NADAŞUL!!!!.

 

Câtă ticăloşie de a-i înşela pe săteni să se pretindă apărătorul lor doar pentru a putea să lupte împotriva sătenilor şi când înşelăciunea este răsturnată, să isis asume meritul pentru a rămâne în continuare în schemă să aibă în continuare posibilitatea de a înşela pe săteni. Îşi asumă meritul pentru cele ce timp de 2 ani a luptat să împiedice, ducându-i la pierzanie pe banii sătenilor care, din sărăcia lor, i-au dat în ăştia 2 ani peste 3 miliarde vechi, adică peste 60 de mii de euro !!!!!

 

Dacă noi calificăm un astfel de comportament drept ticăloşie, pentru grupul de crimă organizată instalat la conducerea statului şi a tuturor instituţiilor de 24 ani este modul firesc de funcţionare, este ceea ce ei fac în mod natural, nu ştiu şi nu pot altfel.

 

Folosindu-se de hotărâri judecătoreşti contrare legii, s-au retrocedat sute de mii de hectare în toată ţara, în Transilvania mai grav ca oriunde : Un sat de români Valea Mare, Covasna pe cale de a fi şters de pe faţa pământului, un poligon al Armatei de 1,000 de ha plătit integral în 1926 de statul român, în Sf. Gheorghe, Covasna, alte 63 de mii de hectare de pădure în Bihor, 12 mii de hectare de pădure în Covasna şi Buzău şi sute de alte cazuri până la sute de mi de cazuri mici în care oameni sărmani sunt sărăciţi cu totul de prădători în cârdăşie cu judecători puşi în sistem cu singurul scop de a da hotărâri contrare legii.

 

De 24 de ani s-a implementat gradual un sistem în care nimic în lumea de azi nu împiedica pe judecători să pronunţe hotărâri judecătoreşti contrare legii şi probelor iar cele date în recurs nu mai pot fi atacate. Oricât de ilegale ar fi, sunt aplicate de stat forţând statul să încalce legea, în efect forţând instituţiile statului să facă din statul român un stat infractor. Azi, ilegalitatea este instituită de judecători şi ca efect, infractorii nu mai sunt condamnaţi ci sunt sunt liberi şi stăpânesc societatea noastră. Astfel judecătorii pot să să transfere proprietatea cuiva în proprietatea altuia fără nici un drept şi fără nici o consecinţă pt judecători şi beneficiarii operaţiuni ilegale.

 

Hotărârile judecătoreşti pronunţate cu încălcarea legii şi a probelor se dau în următoarele condiţii :

 

CE SPUNE LEGISLAŢIA :

 

LEGEA NR. 303/2004 PRIVIND STATUTUL JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

 

Art. 1. – (1) Justiţia se înfăptuieşte de judecători în numele legii şi are ca scop apărarea ordinii de drept şi garantarea respectării drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor.

 

(2) Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii…

 

Art. 5. – (1) Magistraţii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii…

NOUL COD PENAL

Art. 175 Funcţionar

(1) „Funcţionar” este persoana care exercită, permanent său temporar, atribuţii care îi permit să ia decizii, să participe la luarea deciziilor sau să influenţeze luarea acestora în cadrul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(2) De asemenea, este considerat funcţionar în sensul legii penale persoana care exercită o activitate pentru care a fost învestit de o autoritate publică şi care este supusă controlului acesteia.

Art. 297 Abuzul în serviciu

(1) Fapta persoanei care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) săvârşite de un funcţionar se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

LEGISLAŢIA ESTE BUNA DAR NU ESTE APLICATA, BLOCAJUL FIIND PUS DE ÎNSĂŞI GRUPUL DE CRIMA ORGANIZATA CARE BLOCHEAZĂ SI ACCESUL PATRIOŢILOR LA CONDUCEREA TARII.

ÎN CONCLUZIE :

  1. Judecătorii sunt independenţi dar se supun legii, în primul rând legii statutului lor care prevede că TREBUIE SĂ ASIGURE SUPREMAŢIA LEGII. Este bine să fie independenţi pentru ca cei corecţi să nu fie intimidaţi.
  2. Dacă pronunţă hotărâri contrare legii şi probelor încălca obligaţia de a asigura supremaţia legii ceea ce este abuz în serviciu.
  3. Este simplu de dovedit când încalcă legea mai ales când citează legi în hotărâri dar dispun contrar textului legii sau când au la dosar concluzii ale părţilor care arată exact unde se încalcă legea.
  4. De vreo 8 ani s-a eliminat în legislaţie Recursul în Anulare, procedura ce dădea posibilitatea Procurorului General să evalueze hotărârile irevocabile pentru nelegalitate şi să ceară rejudecarea acestora;
  5. În prezent, partea vătămată de o hotărâre data cu încălcarea legii poate face plângere la parchet împotriva judecătorului; Plângerea ajunge la un procuror; Procurorul nu are nici o obligaţie să facă ceva, o poate ţine în nelucrare oricât intrucat nu se mai află în procedura penală nici o obligaţie ca procurorul să instrumenteze o plângere şi să o trimită în judecata intr-o perioada specifica de timp. Totuşi, practica arăt că, procurorul emite o rezoluţie de a neincepere a urmăririi penale care este de fapt in ea însăşi o încălcare a legii. Se poate face o plângere la procurorul superior care, practica arată că, respinge plângerea, desigur şi acesta constituie o încălcare a legii. Se poate face plângere la instanţa şi ajungi la un judecător care, practica arată că, va respinge cererea. Astfel, de la un judecător care a comis o încălcare a legii, se ajunge la doi judecători şi doi procurori care comit încălcare a legii. Se poate face plângere împotriva celor 4 şi după o procedură identică se ajunge la 3 judecători şi 4 procurori care comit încălcarea legii şi tot aşa.
  6. PROCURORII NU SUNT INDEPENDENŢI, sunt la dispoziţia şefilor ierarhici pana la Preşedinte. Procurorii care încearcă sa aplice legea sunt demişi pe linie politica sau sunt asasinaţi, vezi cazul procurorului Panait. Ce sa facă un procuror corect? Daca face bine prea vizibil este demis sau asasinat si nu mai poate face nimic bun pentru tara, singura soluţie la moment este sa facă bine fara sa se vadă de catre şefi, dar desigur nu prea se vede nici de catre victime si popor. Ingrata misiune. Pe de alta parte, pe cale politica se poate dispune procurorilor sa trimită in judecata unele dosare si altele nu, modalitate de lupta intre mafioţi la vârful naţional al crimei organizate.
  7. Se constată că duşmanii noştri de moarte au pervertit sistemul juridic astfel încât orice atac împotriva nelegalităţii, infracţiunilor de orice fel intră într-un şir de proceduri infinite, fără soluţionare, infractorii devin stapani peste popor cu insasi averea poporului.

Problema constă în faptul că oameni de rea credinţă, altfel spus cu vocaţie infracţională sunt puşi în funcţii în sistemul juridic. Deşi marea majoritate a oamenilor în sistemul juridic sunt oameni de caracter de bună credinţă, este suficient ca o minoritate la care ajung toate cazurile importante să fie infractori strecuraţi în sistem şi să anuleze orice efect benefic pe care l-ar putea obţine sistemul juridic.

NICI O FORMĂ DE ORGANIZARE NU POATE SUBSTITUI LIPSA DE CORECTITUDINE, ONESTITATE, CARACTER.

În sistemul de selecţie al celor implicaţi în sistemul juridic : deputaţi, judecători, procurori, poliţişti, gardieni de penitenciar, avocaţi, executori judecătoreşti, notari nu există vreun test de verificare a caracterului, a onestităţii, a cinstei. Cazierul nu este relevant întrucât aşa cum am demonstrat mai sus, cei mai mari infractori au posibilitatea de a eluda justiţia cu totul şi caracterul lor infracţional şi distructiv social nu se va reflecta în cazier.

CARE ESTE SOLUŢIA ? Soluţia nu este obiect al acestei postări.

ADRIAN  GRIGORIU

SURSA: http://www.ioncoja.ro

NOUTATEA ZILEI: 150 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA MĂNĂSTIRII NOUL – NEAMŢ

ANUNȚ

meamt2

Mănăstirea Noul-Neamț Chițcani, în legătură cu împlinirea frumosului  jubileu de 150 de ani de la înființarea sa, organizează un concurs internațional «Tînărul pictor» pe tema: «Mănăstirea Noul-Neamț: trecutul și prezentul».

La acest concurs pot participa tinerii pictori cu vîrsta de la 11 pînă la 25 de ani. Lucrările se primesc în mănăstire de la 20 aprilie pînă la 20 mai.

Finalul concursului și înmînarea cadourilor prețioase va avea loc la hramul mănăstirii «Înălțarea Domnului», joi – 29 mai 2014, după Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie.

Informația deplină despre organizarea acestui concurs este afișată pe saiturile mănăstirii Noul-Neamț: http://www.noul-neamt.ru și http://www.noulneamt.md. Persoana responsabilă de desfășurarea acestui concurs internațional este ierodiaconul Alexie (Lungu). Persoanele interesate de aceasta pot scri pe adresa: m.alexios@mail.ru sau pe tel.: (+373) 694-70-658 sau (779) 6-15- 46.