NOILE BRIGĂZI INTERNAŢIONALE

În Est, împotriva și de partea Ucrainei luptă francezi, italieni, brazilieni și alți internaționaliști.

Rogojan_Aurel_art-emis_4Voluntari din Franța, Italia, Spania, Israel, Brazilia și alte ţări luptă împotriva militarilor ucraineni în Est, a informat reprezentantul Statului Major al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Rozmaznin, la briefingul susținut la 4 decembrie 2014. Potrivit acestuia, străinii luptă pentru bani. De asemenea, Rozmaznin a informat căƒși de partea Ucrainei luptă cetăţeni străini, în special ruși, francezi, dar și alți internaționaliști. Rebelii proruşi din estul Ucrainei au suferit pierderi semnificative în confruntarea cu partizanii și militarii integrați Operațiunii Antitero (A.T.O.) a autorităților de la Kiev, conform comunicatului făcut (8 decembrie 2014) de reprezentanții serviciului de presă al A.T.O., citat de publicația „NBNews”. La una din gropile de gunoi de lângă Donetk, au fost aruncate două camioane cu corpuri neînsufleţite ale celor căzuți în lupte. Ororile războiului au făcut să se abandoneze aspectele umane și conceptul de valori creștine și general-umane, se spune într-un comunicat official de la Kiev.

Eurocriticii germani consiliaţi de agenţii diplomatici ai Kremlinului

După cum ne informează „Der Spiegel”, reprezentanți de prim rang ai partidului german eurocritic „Alternativă pentru Germania” (AfD) intenţionează să se lase, în viitor, consiliați de diplomați ruși. Georg Pazderski, președinte executiv al AfD, și Christian Lüth, purtător de cuvânt, au vizitat Ambasada Rusiei din Berlin. Timp de două ore, în data de 26 noiembrie 2014, aceștia au discutat cu diplomatul Oleg Krasnitki, despre poziția AfD faţă de sancțiunile împotriva Rusiei și crizaucraineană. Oficialii AfD au fost salutați și de ambasadorul Vladimir Grinin. Agenții diplomatici ai Kremlinului le-au oferit adversarilor U.E. consiliere strategică. Alexander Gauland, președintele federal al formațiunii, intentionează să accepte ofertă și a declarat că „nu există niciun argument împotriva unui schimb regulat constructiv cu rușii, diplomații acestora nu sunt « radicali » și niciun alt stat prieten nu ne-a făcut o astfel de ofertă”.

Internaţionaliştii militiilor Statului Islamic

După un deceniu de la o estimare informativă a Agenției Centrale de Informații (C.I.A.) privind probabilitatea apariției mișcării Statul Islamic, cu scopul creării Califatului Universal, Washintonul nu ar trebui să fie surprins de evenimentele strategice generate de acțiunile armate ale Statului Islamic. C.I.A. i-a prezentat, în anul 2004, președintelui George W. Bush, că a evoluţii probabile pe scena Orientului Mijlociu, după dezangajarea operațiunilor militare ale „Alianței în Irak”, evenimentele în desfășurare azi, după un deceniu de la estimarea informativă. Capacitate de predicție sau evenimente pregătite?! Potrivit estimărilor informative, suspect de repede difuzate prin canalele din media internațională apropiate comunității serviciilor secrete, ofensiva islamistă ar avea un orizont strategic de 20 de ani și ca scop final, mijlocit de obiective intermediare, instaurarea „Califatului Islamic Global”. După un deceniu de la data evaluării, teritorii din Irak și Siria se află sub controlul Statului Islamic, armată Iordaniei se străduiește să țină piept invaziei, Egiptul este amenințat de nuclelele „Statului Islamic din Sinai”. Serviciul kazah de informații, K.N.B., condus de redutabilul Nurtai Abikaiev, i-a localizat pe jihadistii kazahi care au plecat să lupte în Siria și Irak. Se pare că aproximativ 300 de jihadişti kazahi, jumătate dintre aceștia fiind femei, s-au alăturat unei unităţi combatante din Siria numite Kazak Zamagat. Asemenea instituțiilor omoloage occidentale, K.N.B. monitorizează îndeaproape acțiunile jihadiştilor, în special pe cele ale foștilor combatanți care se întorc în Asia Centrală o zonă care este deja destabilizată de mișcarea islamistă. În toate statele musulmane din Africa există conexiuni ale mișcării, musulmani din întreaga emisferă vestică se înrolează în mișcare, iar chinezi musulmani din regiunea Xinjiang au reușit a fugă din China pentru a fi instruiți de luptători ai grupării „Statul Islamic”.  

Terorişti musulmani turcofoni din China condamnaţi la moarte

În data de 8 decembrie 2014, un tribunal chinez a condamnat la pedeapsă capitală opt persoane pentru implicarea în două „atacuri teroriste” soldate cu circa 40 de morți în acest an în regiunea majoritar musulmană Xinjiang, din nord-vestul Chinei, relatează presă de stat de la Beijing, preluată de „A.F.P.”. Alți cinci acuzați au fost condamnați la pedeapsă cu moartea cu suspendare – o sentinţă care este de regulă comutată în închisoare pe viaţă -, iar alți patru la diverse pedepse de detenție, a transmis postul de televiziune „C.C.T.V.”. „Atacurile au avut loc la 30 aprilie asupra unei gări și, respectiv la 22 mai, pe un bulevard extrem de populat din Urumqi, capitala regiunii autonome Xinjiang, soldându-se cu circa patruzeci de morți. Atacul produs în față gării de sud din Urumqi a survenit în timp ce președintele Xi Jinping efectuă o vizită la Xinjiang, o regiune afectată frecvent de diverse tulburări pe fondul unor tensiuni puternice între hani (etnia majoritară din China) și uiguri (musulmani turcofoni). […]”

Vest europeni se alătura miliţiior Statului Islamic

Potrivit Oficiului Federal german pentru Apărarea Constituției (BfV), până în prezent, circa 3.000 de europeni s-au alăturat organizației teroriste a€„Statul Islamic”. Militanții islamiști, care au ocupat aproape o treime din teritoriul Irakului și Siriei, reprezintă următoarea amenințare cibernetică de amploare, în contextul în care organizațiile teroriste îşi fac provizii de arme cibernetice de pe piață neagră. Într-un document făcut public la 23 septembrie 2014 de către Departamentul de Stat al S.U.A., se arată că 62 de state (inclusiv din cadrul Uniunii Europene și Ligii Arabe) s-au înscris pe lista celor care vor oferi sprijin coaliției împotriva „Statului Islamic”. În prima luna de începere a campaniei de atacuri aeriene ale S.U.A. împotriva Statului Islamic în Siria, peste 6.000 de noi recruți s-au înrolat în forțele sale armate. Aceste cifre, stabilite de Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, cu sediul în Marea Britanie, includ 1.300 de jihadisti străini. Există, oare, și o oră „H”, când internaționaliștii din întreagă lume, adepți ai mișcării pentru „Califatul Universal”, să acționeze concertat pentru o acțiune decisivă?  

Bilanțul a patru ani de război civil în Siria

„Războiul din Siria s-a soldat cu peste 200.000 de morți în aproape 4 ani”, a anunțat Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (O.S.D.O.) cu sediul la Londra, informează AFP – 2 decembrie 2014. „S-au contabilizat 202.354 de oameni uciși, dintre care peste 130.000 sunt combatanți din ambele tabere”, a precizat O.S.D.O. Potrivit directorului O.S.D.O., Rami Abdel Rahmane, 63.074 sunt civili, iar dintre aceștia 10.377 sunt copii. Dintre combatanții de partea regimului, 44.237 erau soldați, 28.974 erau membri ai milițiilor Forțelor de securitate natională, 624 erau membri ai Hezbollah-ului șiit libanez și 2.388 – șiiți veniți din alte ţări. De asemenea, există și 3.011 de trupuri neidentificate.

General Br.(r) AUREL I. ROGOJAN

SURSA: http://www.art-emis.ro

Anunțuri

MILITARI ROMÂNI MORŢI ÎN RĂZBOAIELE DIN 1877-1878; 1916-1918; 1941-1945 ŞI ÎNHUMAŢI ÎN DIFERITE STATE ALE LUMII

IMPORTANT: MILITARI ROMÂNI MORŢI ÎN RĂZBOAIELE DIN 1877-1878; 1916-1918;1941-1945 ŞI ÎNHUMAŢI ÎN DIFERITE STATE ALE LUMII

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

DEPISTAT, PRELUAT ŞI PUBLICAT DIN SURSA INDICATĂ MAI JOS DE ALEXANDRU VALERIU MORARU (Chişinău)

SURSA: Revista “România Eroică” nr.1/30, serie nouă, iulie 2006, pag.31

Sursa de preluare: http://www.mazarini.wordpress.com

CONTRIBUŢIA MAGHIARĂ LA DIVERSIUNEA DIN DECEMBRIE 1989 (2)

Două mărturii despre participarea maghiară la diversiunea din decembrie 1989 (20)

Contribuția maghiară la diversiunea din decembrie 1989 (2)

Două mărturii: generalul MARIN LUNGU și doamna „MUTTY” SASSU

  1. Mărturia generalului MARIN LUNGU

Domnul general MARIN LUNGU este bine cunoscut de mulți români: la vremea sa, a fost cel mai tînăr combatant din al Doilea Război Mondial. Copil de trupă fiind la Constanța, la celebrul Regiment 9 Cavalerie, când această unitate militară de elită a primit misiune de luptă pe frontul de Vest, în Cehoslovacia, copilul care era MARIN LUNGU nu s-a împăcat deloc cu gândul de a rămâne „acasă” și, ocolind ordinul ferm pe care l-a primit de a nu însoți trupa pe front, s-a ascuns printre „bagajele” regimentului și așa s-au trezit cu el pe front, în apropierea zonei de contact cu inamicul. N-au avut încotro domnii ofițeri și l-au acceptat alături de trupă, deși părea că prezența unui copil le va îngreuna îndeplinirea misiunilor de luptă. Curând însă țâncul s-a arătat de mare folos, asumându-și misiuni sau încredințându-i-se misiuni de recunoaștere în teritoriul inamic. Cine ar fi bănuit că un fecioraș de 9 ani, care mai era și „mut”, culegea informații pentru armata română cantonată de partea cealaltă a frontului!…

…Restul frumoasei povești se află în filmul Prea mic pentru un război atât de mare, făcut pe scenariul lui Dumitru Radu Popescu…

Povestea pe care vreau eu s-o spun acum nu se află nicăieri consemnată și privește alt moment istoric: decembrie 1989, ziua de 22! Personajul principal același MARIN LUNGU, la acea dată proaspăt pensionar al Ministerului de Interne, al Securității. Nu putea să stea acasă când alături, în Agora Țării se făcea istorie! Așa că s-a aflat printre cei care s-au adunat în fața Comitetului Central în ziua de 22 decembrie, a asistat la „plecarea dictatorului”, iar apoi, când ușile de la CC s-au deschis ca prin farmec invitând lumea la „revoluție”, domnul colonel MARIN LUNGU a intrat și el , să vadă despre ce este vorba… Părea că este vorba despre altceva decât ce se vedea…

În clădirea CeCE-ului, o harababură de nedescris! Lumea urca și cobora scările fără nicio țintă, dădeau buzna prin birouri, fiecare încerca să apuce câte ceva, majoritatea apucaseră câte un Kalașnikov – de la cine luat sau primit?!, și încercau să-nvețe cum se trage cu pușcociul acela!

La un moment dat, din susul scărilor a început să se audă un răpăit de armă automată, iar lumea s-a bulucit pe scări spre parter, țipând „Teroriștii! Teroriștii!” Printre ei și domnul colonel.

Ca ditamai colonelul ce era, bașca experiența cea mai directă, de pe front, domnul colonel MARIN LUNGU și-a dat seama însă că ceea ce auzea la etajele superioare era un răpăit de cartușe oarbe, fără glonț! Numai zgomotul exploziei se auzea, nu și „mușcătura” proiectilului propriu zis! Așa că a luat-o în sens invers, pe scări în sus, curios să dea ochii cu acel Rambo care, fără pic de respect pentru adevărul istoric, folosea cartușe de manevră, false, într-o revoluție atât de adevărată! Cum vine aia să tragi cu gloanțe oarbe la o revoluție?!…

Scenă de film: mulțimea coborând scările înnebunită că „se trage”, eroul nostru urcând scările în răspăr cu șuvoiul uman, în cele din urmă rămâne singur pe scară, urcând-o acum fără nicio greutate și fără nicio ezitare spre etajul de deasupra de unde răpăitul automatului se aude tot mai puternic!… Nu m-aș mira dacă pe chipul domnului colonel a răsărit și un zâmbet, al celui care a priceput gluma de la etaj… Dar și mirarea: ce sens avea acea manevră!

Mirarea s-a preschimat în stupoare când Rambo de la CC și MARIN LUNGU s-au trezit față în față. Domnilor! Se cunoșteau foarte bine cei oi domni!… Cu câteva luni în urmă, înainte de a se pensiona, colonelul MARIN LUNGU efectuase ultima sa misiune: o anchetă internă privind comportamentul locotenentului XYZ… Existau unele elemente de suspiciune privind loialitatea acestuia față de instituția Securității Statului!… Colonelul nostru și-a făcut raportul cu concluzii și recomandări care confirmau suspiciunea… Dar n-a mai apucat să afle ce au decis organele superioare, căci a ieșit la pensie!…

Iată-l deci pe Rambo că rămăsese „activ”, dar de parte cui?

„Ce cauți aici, măi, Pișta, mău?!” s-a mirat domnul colonel!

Adică, tu, locotenentul XYZ din Covasna și Harghita, ce cauți la București, în clădirea Comitetului Central, cu Kalașnikovul în mână, speriind „revoluționarii” cu cartușe de manevră! Al cui ești? Cine te-a adus aici? În ce scop!… Cam acesta era sensul mirării domnului MARIN LUNGU, colonel în rezrvă laacea dată. Ulterior ridicat la gradul de general…

Surprins de întâlnirea neprevăzută, Pișta al nostru i-a făcut următoarele confidențe fostului său „superior”:

„M-a adus Domokos Geza!”

Nu trebuia să se afle că un maghiar, ofițer de securitate la Miercurea Ciuc, face parte din structurile de la București ale „revoluției”!

Mare ghinion a avut că s-a întâlnit cu domnul colonel MARIN LUNGU! Acum va trebui „să plece din țară”!…

S-a scris încă prea puțin despre participarea maghiară la „revoluția” din decembrie. La partea urîtă a revoluției!…

E posibil ca pretențiile maghiarilor de a-și găsi merite „istorice” acolo unde sunt motive de jenă și rușine națională să dezlege limba timișorenilor și accesul la documentele care ne dezvăluie ceea ce am numit mai sus „partea urîtă” a evenimentelor din decembrie, acele acte de terorism și anarhie care au premers la Timișoara ieșirea în stradă a oamenilor de bună credință. Căci, marea păcăleală din decembrie 1989, a început la Timișoara!… Și de acolo a cuprins toată Țara!

Mă întreb: această contribuție a Budapestei la „lovitura de palat” din decembrie 1989 să fie explicația faptului că de 25 de ani ungurimea șovină și revizionistă își face de cap în România nestingherită de clasa politică, de acele partide, în frunte cu FSN, care s-au născut din mantaua lui Gorbaciov? Însăși anomalia numită UDMR este tolerată cumva sub amenințarea că altminteri vor fi devoalate toate aspectele urîte ale „evenimnetelor din decembrie 1989”?

  1. Mărturia doamnei „MUTTY”  SASSU.

Doamna „MUTTY” SASSU, Dumnezeu s-o odihnească, locuia în iunie 1990 lângă blocul Perla, pe Dorobanți colț cu Ștefan cel Mare. În seara de 12 sau13 iunie 1990, la puține ore după ce a văzut pe micul ecran asaltul asupra Televiziunii, prilejuit de mineriada de …a doua zi, doamna SASSU și-a condus o prietenă în stația de tramvai Perla. Era aproape de miezul nopții, țipenie de om nu era pe stradă, toată lumea era speriată de „evenimentele” din acea zi, când fuseseră atacate înseși sediile Poliției, ale Ministerului de Interne, Televiziunea… Așteptând tramvaiul pe refugiul din mijlocul bulevardului, doamna SASSU a văzut că le vine alături o doamnă, relativ tînără, și de îndată ce aceasta s-a arătat pe refugiu, din mai multe direcții au venit spre ea mai mulți bărbați tineri, atletici, care au început cu toții să vorbească ungurește, limbă pe care la București o vorbește puțină lume. Doamna SASSU pricepea însă bine ungurește și fără să vrea a auzit ce-și vorbeau cei din grupul atât de ciudat de la acea oră. Mai mult, printre cei din grupul cu pricina, doamna SASSU a recunoscut chipul unuia dintre cei care se făcuseră mai vizibili în transmisia de la atacul Televiziunii!…

Pe scurt, discuția ar fi fost următoarea: Băieții au vorbit pe rând despre ce a făcut fiecare. Cei mai mulți erau nemulțumiți că nu a ieșit ce trebuia. Apoi le-a vorbit femeia, șefa lor pesemne, care s-a arătat mai degrabă mulțumită de cum au mers lucrurile și le-a spus să facă fiecare mai departe ce știe că are de făcut! Apoi s-au risipit tot așa cum se adunaseră…

…La câteva zile după această întâmplare, doamna SASSU, o femeie vestit de inteligentă printre cunoscuți, m-a căutat, mi-a povestit cum a fost și s-a declarat dispusă să colaboreze cu autoritățile pentru identificarea tînărului care acționase la asediul Televiziunii din partea fraților noștri maghiari…

S-a gândit bine MUTTY!…

Eu, la rândul meu, l-am căutat pe Petre Burcă, parlamentar PUNR, membru al comisiei ce s-a înființat atunci pentru cercetarea celor petrecute la mineriada din iunie! Am căzut de acord că informația este importantă pentru comisie și a rămas ca prin mine doamna SASSU să fie convocată și audiată la Comisie!… Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat niciodată…
Când, după câțiva ani, m-am cunoscut cu domnul Virgil Măgureanu și i-am povestit aceste două întâmplări, mi-a confirmat că  SRI cunoaște amestecul maghiarilor în evenimentele din decembrie 1989, precum și la mineriada criminală din iunie 1990… N-am comentat la acea vreme amestecul unguresc! Nu era deloc surprinzător! Surprinderea a fost să aflu, din alte surse, că amestecul sărbilor a fost chiar mai consistent decât al maghiarilor!… Proporțională a fost și plata Domnului pentru ticăloșiile din decembrie 1989! Căci mult mai ticăloasă, mai neașteptată, mai „necuviincioasă”, a fost participarea Belgradului la „revoluția” română din decembrie 1989. A fost ca o lovitură pe la spate aplicată de un frate!…

Ion Coja

PS Sper ca aceste pagini să ajungă și la domnul general MARIN LUNGU și să-l găsească sănătos și puternic, cum îl știu. Dacă are ceva de completat sau îndreptat la cele povestite mai sus, cu mare plăcere îi pun la dispozție site-ul nostru!

Să trăiți, domule general! Sublocotenentul Ion Coja la ordinul dumneavoastră!

 SURSA: http://www.ioncoja.ro

JURNALIŞTII VICTOR RONCEA ŞI GEORGE RONCEA SE RETRAG DIN PROIECTUL FORMAŢIUNII „ROMÂNIA UNITĂ”

Untitled-1Fostul deputat PSD Bogdan Diaconu a luat decizia anul acesta de a înfiinţa Partidul România Unită (PRU), o formaţiune naţionalistă în curs de înregistrare oficială. Acest proiect politic a atras imediat mai mulţi foşti membri PRM sau PPDD. În acest sens poate fi amintit fostul deputat PRM Vlad Hogea, actualmente “mâna dreaptă” a liderului PRU. Deasemenea s-au alăturat pentru câteva luni şi fraţii Victor şi George Roncea, jurnalişti de investigaţie şi foşti activişti anticomunişti implicaţi în fenomenul Piaţa Universităţii din anii ’90. Acum cei doi s-au retras, lansând acuze dure la adresa foştilor colegi.

George Roncea a postat o declaraţie politică prin care îşi justifică aderarea iniţială la partidul condus de Bogdan Diaconu, care ar fi trebuit să urmeze linia Mişcării Pentru România, o organizaţie naţionalistă de la începutul anilor ’90, creată pe baza manifestaţiilor din Piaţa Universităţii.

“Am fost căutați și chemați de tineri aparent ingenui, deși aveau niște bube pe creștet, deja, dar scuzabile prin prostie, care au susținut că vor să facă ceva autentic, ceva asemănător cu ce voiam noi, cândva, pe o linie românească, națională. Am trecut peste bubele prostanilor, în ideea că tot prostu’ are o șansă, dacă face un efort, și intră în chestia aia de se cheamă metanoia… sau se schimbă, practic. Au fost de acord, băieții ăștia, să preia doctrina și linia ideologică a Mișcării Pentru România, național-democrația lui Nicolae Iorga, patriarhul Dreptei românești interbelice. Iorga a sfârșit martiric, ca mai toți cei care au încercat, la răscrucea Imperiilor, să salveze România de presiunea uriașelor câmpuri de forță ce au rupt Neamul românesc în bucăți.

Însuflețiți de ceea ce se numeste speranța unui nou început am participat amândoi, și eu și Victor, deși nu prea ne mai vorbeam unu’ cu altu’, din motive complicate (Băse) la un proiect și o idee legată de redeșteptarea unui spirit național românesc, autentic și curat.

Amândoi am fost lideri ai Pieței Universității – locul unde pentru prima oară, într-un singur glas, sute de mii de oameni, studenți și bucureșteni, au strigat „Jos comuniștii, Jos nomenclatura, Jos securiștii, Jos FSN, Jos KGB, Jos Ilici”. Jos, în general. Pentru aceste cuvinte anoste și simple am plătit o jertfă de sânge. Au vrut să ne omoare pentru asta. Ne-au cam spart cu răngile. Am scăpat doar cu voie de la Dumnezeu. Am fost ani și ani puși la index, dar apoi toți președinții României, în afară de Ion Ilici Iliescu, respectiv Umil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johanis au simțit nevoia să se legitimeze tot prin Piața Universității, reper major simbolic la României.

Probabil din motive asemănătoare, de legitimare, am fost căutați și chemați acum șase luni, să contribuim la proiectul România Unită, mișcare naționalistă, în vorbe, despre care credeam va fi altceva decât toate combinațiunile politice de până acum”, povesteşte jurnalistul despre începutul colaborării cu Vlad Hogea şi Bogdan Diaconu.

“Ideea afirmării românismului, printr-o ecuație politică anticomunistă, naționalistă, cu oameni tineri, părea ok. Ne-am racordat la conceptul unui partid nou, curat, ofensiv, românesc, de bun simț, care ar fi trebuit să fie, în opinia noastră, o formă de rezistență în fața molohului rus, în fața agenturii moscovite a UDMR, în fața tuturor celor care, într-un fel sau altul au dus România în halul în care este acum.

Cu bună credință, cu bune intenții, cu inima deschisă, să zicem ca niște fraieri ingenui între două vârste, am sperat că o să izbândim în lansarea unui proiect pentru România, care să schimbe ceva din mizeria clasei politice românești, să ștergem oleacă ceva din zoaiele adunate în ultimii 20 de ani pe fețele românilor.

N-am vrut nimic pentru noi, dar am cerut un singur lucru, ca în statutul organizației să fie introdus principiul lustrației. Adică mesajul esențial al Pieței Universitatii – “fără comuniști, fara securiști, mai bine haimana, mai bine mort decât comunist” – să devină ax vectorial al unui proiect politic care să însemne cu adevărat renașterea naționalismului românesc în forma și conținutul doctrinei lui Nicolae Iorga, un grecotei profetic, mai român decât mulți români, un geniu care a avut o contribuție majoră la formarea celei mai curate mișcări românești din câte au existat cândva. Conceptul acestui partid, adică suma de valori ce definesc axial acest proiect de organizație a fost preluat în întregime de Mișcarea Pentru România. Inițial, așa au fost vorbele, după care la tribunal a fost înaintat recent un Statut preluat cu copy paste de la statutul partidului România Mare a lui Vadim Tudor, via Vlad Hogea, țuțărul lui Vadim”, continuă George Roncea.

Acesta continuă şi dezvăluie motivul rupturii dintre fraţii Roncea şi PRU: neintroducerea în statutul formaţiunii a interzicerii cooptării în funcţie de conducere a foştilor securişti sau activişti comunişti.

“Atât Bogdan Diaconu, un băiat aparent simpatic, cât și mulți alții din grupul de bază al formațiunii au achiesat, inițial, la conceptul lustrației, propus de noi în Statut, care definea pe scurt interzicerea accesului la funcții de conducere a persoanelor care au lucrat în poziții de vârf pentru Securitate, Miliție, Procuratură, PCR. Atât.

Statutul unei organizații nu este o joacă. Dacă Doctrina a fost preluată integral de la Mișcarea Pentru România, Statutul la rândul său trebuia să reflecte realitatea României de azi, în care tema „fără comuniști” a avut un rol major în ejectarea Clanului pesedisto/fesenist al lui Ilici.

Am constatat nemijlocit că nu Bogdan Diaconu decide în chestiunile de esență ci Vlad Hogea, un băiet dolofan de la PRM, un falit, cel care de fapt a avut ultimul cuvânt în chestiunea lmustrației și a Statutului.

Statutul depus la tribunal pentru înscrierea partidului România Unită este cu totul altceva decât era vorba inițial. Iar această organizație, în forma descrisă de documente, nu are nimic de-a face cu spiritul Pieței Universității din care s-a născut acum peste 20 de ani Mișcarea Pentru România. Ca să nu mai vorbim de faptul că în niciun document programatic al formațiunii, nu există clar definită orientarea de dreapta, anticomunistă, a organizației, așa cum s-a stabilit inițial, când am fost noi chemați la discuții“, suţine George Roncea.

“Pe scurt, am constatat că avem de-a face cu încă o mânărie, o organizație de refugiu a unor personaje care deja au făcut rău, prin activitatea lor politică, românilor și României. Personaje care nu mai ce să caute în spațiul public după cât rău au produs deja și după cât rahat au ventilat.

Nu doar noi ci mulți alți oameni au fost înșelați, păcăliți din cuvinte, cu privire la orientarea formațiunii. Mii și mii de oameni au semnat pentru fondarea unei organizații politice care și-a asumat public cu totul alte temeiuri decât cele confirmate în documentele depuse la tribunal. Fără îndoială este vorba de o fraudă, de maradona, în termeni țigănești. Cei care s-au pretat la șmenariada asta odioasă sunt oameni care au mai făcut-o. Gașca lui Vadim Tudor a compromis într-o manieră sinistră tot ceea ce are de-a face cu naționalismul curat. Acum, constatăm că vectorii acestei combinațiuni sunt cei care decid în această fantoșă. Marionetele au fost puse la lucru. Iar lucrarea pute maxim.

Din toate aceste motive, public, noi ăștia, frații Roncea, puși acolo pe o listă, la derută, afirmăm astăzi, ca să fie clar, nu avem nicio treabă, de acum încolo și niciodată cu Gașca ăstora, așa zisa formațiune România Unită, o maimuțăreală și o găinărie comunistă, ca atâtea altele…”, concluzionează tăios jurnalistul.

Sursa: FrontPress.ro / Ziaristi Online

SURSA: http://www.ziaristionline.ro

„DECALOGUL”CRIMINAL CARE NI SE APLICĂ ÎN ULTIMII ANI!

„Decalogul” criminal care ni se aplică în ultimii ani!

MILITARI DIN BASARABIA (9)

 MILITARI DIN BASARABIA (9)

SECRETELI ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

Ghilaş Vasile– născut în 1928 în satul Stodolna, judeţul Orhei. Absolvent al Liceului Militar din Iaşi. Când Armata Română la 22 iunie 1941 a executat celebrul Ordin al Mareşalului Ion Antonescu de a trece Prutul şi elibera Basarabia şi Bucovina de sub ocupaţia sovietică, tânărul Vasile Ghilaş s-a pus în serviciul batalionului condus de maiorul Ştefan Alexandru, din Regimentul II Dorobanţi, aducând preţioase informaţii zi de zi, călăuzind patrule de cercetare în zona pe care o cunoştea foarte bine. Prin Ordinul nr.15 din 13 noiembrie 1941 semnat de Mareşalul Antonescu Ghilaş Vasile „pentru eroismul şi sprijinul de jertfă de care a dat dovadă, îl citez ca exemplu pe întreaga Armată”.

 Acest lucru l-am aflat din gazeta „Curentul” de luni din 1 decembrie 1941. Despre  tânărul erou român din Basarabia a fost scris şi un text în Cartea de Citire pentru clasa II ediţie 1941 cu titlul „Puiul de român”. (mai vezi şi: „Fratele Vasilică” de Victor Ghilaş publicat în săptămânalul „Literatura şi Arta” nr.51 din 19 decembrie 2002).

Cu  regret, scurta viaţă a lui Ghilaş Vasile s-a încheiat tragic în vara anului 1944, când este dat pierdut fără veste, când forţele sovietice au reocupat Basarabia. O altă variantă ar fi că a fost capturat de către serviciul militar de recunoaştere sovietic şi executat.

Secrieru Ion– născut la 5 iulie 1900 în satul Abaclia, judeţul Lăpuşna- octombrie 1941, închisoare or. Kuibîşev( URSS). Renumit savant militar,  doctor în ştiinţe tehnice, absolvent al Academiei militare de artilerie din Petersburg, a mai făcut studii în Germania şi Olanda. Într-o cronică cinematografică sovietică se menţionează că Secrieru Ion a participat la înăbuşirea răscoalei marinarilor din Kronştat din 1918 şi la lichidarea armatei albgardiste condusă de generalul Antonov.

 A predat la prestigioasele academii  militare din Moscova, a avut gradul militar de  general. A deţinut funcţii  împortante la Comisariatul Popular al Apărării al URSS. În octombrie 1941, din ordinul lui Lavrentii Beria a fost arestat şi împuşcat  împreună cu alţi ingineri şi generali într-o închisoare  din oraşul Kuibîşev din URSS.

Actualmente  casa părintească din Abaclia  a fost transformată în Muzeul  memorial „Ion Secrieru”.

Sursa: destinul tragic al savantului basarabean Ion Secrieru a fost descris în gazeta „ Moldova socialistă” din 17 decembrie 1988 „Victimele cultului stalinist” semnat de jurnalistul Vasile Trofăilă.

„Nenorocirea” de la Baccealia, judeţul Tighina. La 9 decembrie 1876 asupa satului Baccealia s-a abătut o „nenoricire”, a fost dizlocată o unitate militară rusă din Brigada 32 Artilerie venită din or. Zaslav, iar la 3 aprilie 1877 poposeşte aici şi comandamentul brigăzii în frunte cu colonelul Skvorţov. După aceşti musafiri nepoftiţi satul a rămas cu 12 vite cornute din 326 pe care le avea satul până la venirea armatei ruse; cu 623 de oi din 4.573 şi 17 cai din 120 aviţi anterior. Plus la toate după respectivul jaf, un număr mare din bărbaţii satului au fost mobilizaţi în această unitate militară străină. Ca urmare a aflării în sat a unităţii militare ruse rămâne în sat şi o înfecţie de ciumă, care a cosit multe vieţi omeneşti din localitate, inclusiv mulţi copii.

Bulat Vasile– născut în s. Baccealia, judeţul Tighina, participant la războiul ruso-turc din 1877, sergent, ucis la 13 iunie 1877 pe un câmp de luptă în Balcani.

Baimaclia: Georgescu ? – maior al Armatei române. Pentru  a pune capăt dezordinii şi jafurilor bandelor bolşevizate de soldaţi ruşi la 20 august 1917 în satul Baimaclia, Cahul a fost organizat un detaşament de autoapărare, dar devastările au fost stăvilite abia la 2-3 februarie 1918 de către detaşamentul maiorului Georgescu din Divizia 2 cavalerie, care dezarmează coloanele ruseşti.

Balasineşti: „ Urgia din Balasineşti”, sat din ţinutul Hotinului. Odată cu invazia armatei ruse conduse de Rumeanţev la 25 decembrie 1772 în satul Balasineşti unităţile militare invadatoare au secestrat toate produsele alimentare şi mijloacele de transport, de la toate cele 73 de gospodării ţărăneşti s-a cerut bir greu, pe care oamenii nu l-au putut plăti şi au început să fugă din sat. Deja în 1774 în sat rămase 25 de gospodării.

Băcioi (judeţul Lăpuşna) eroi ai Primului război mondial (1914-1918) din Băcioi. Câţiva bărbaţi mobilizaţi din acest sat pentru eroismul de care au dat dovadă pe câmpul de luptă au fost decoraţi cu Ordinul  rusesc „Sfântul Gheorghe”. Numele lor este Gheorghe Clichici, Ion Grigoriţă, Gheorghe Iacub, şi Vasile Mardare. Din satul Băcioi în perioada anilor 1914-1918 au fost luaţi la războiul mondial circa 400 de locuitori bărbaţi, din care 24 au rămas să zacă departe de glia strămoşească. Printre aceştea au fost: Ion Bivol, Spiridon Borşevschi, Gheorghe Cristea, Ion Cunup, Teodor Danu, Toader Leahu, Gavril Mândrescu, Toader Nani, Ion Potârniche, Petru Popa, Toader Popa, Ion Popescu, Constantin Popovici, Vasile Pruteanu, Pârnău..?, Leon Răducanu, Trofim Roman, Grigore Sărăteanu, Petru Slobozan, Ion Varvaroiu, Ion Vătcărău, Nicolae Veleşcu, Pavel Vicol, Grigore Vicolaş.

Pavaluc Vitalie- născut în satul Băcioi, raionul Ialoveni. Căzut cu moarte de eroi în războiul ruso-moldovenesc din 1991-1992 pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Pludaru Gheorghe– născut în satul Băhrineşti, judeţul Soroca. Mobilizat în armata sovietică şi trimis să lupte în războiul  sovieto- afgan din 1979-1989, un război agresiv, de ocupaţie a Afganistanului de trupele Uniunii Sovietice. În una din lupte a fost rănit mortal.

Fiodorov E.S. – născut în or.Tighina (Bender) în 1910. Un mare savant în domeniul geofizicii, academician, grad militar: general-locotenent. A lucrat  ca magnitolog la staţiile polare din Arctica, director al Institutului de Geofizică al Academiei de Ştiinţe a URSS. A elaborat metoda de combatere a grindinii cu ajutorul rachetelor şi proectilelor meteorologice. A exercitat funcţia de preşedinte al Comitetului pentru pace al URSS, laureat al Premiului de Stat al URSS.

Poleţki S.I. – (1907-1945) născut în or.Tighina în familia unui lucrător al căilor ferate; colonel, comandant de artilerie al corpului de puşcaşi. În timpul celui de-al II război mondial a participat în armata sovietică la luptele de lângă Moscova, Stalingrad, ş.a. Pentru luptele din Prusia i s-a conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Şestacov S.A. (1898-1943)- s-a născut în or. Tighina în familia unui felcer, dar n-a mers şi el pe urmele tatălui său, ci s-a făcut aviator militar. A realizat două zboruri fără precedent: Moscova- Tokyo- Moscova în 1927 şi Moscova- New-York în 1929. Numele lui este înveşnicit pe o tablă memorială din aeroportul New-York. Erou al Uniunii Sovietice, aviator emerit. A căzut pe câmpul de luptă de lângă Kursk, în vara anului 1943.

      Autor proiect, selecţie şi realizare: Alexandru Valeriu MORARU

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com