70 DE ANI DE LA MASACRAREA MAREŞALULUI ANTONESCU (conferinţă)

Publicat pe 26 mai 2016 de marianapag

BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B.P. HASDEU” DIN CHIŞINĂU VĂ AŞTEAPTĂ ÎN LUMEA ADEVĂRULUI ISTORIC

„Cazul Zărnescu” şi Legea 217/2015, trambulina „I.N.S.H.R.-E.W.” (3)

Publicat pe 24 mai 2016 de marianapag

Pentru o interpretare corectă a textului care urmează şi pentru eliminarea unor eventuale confuzii, de la bun început supunem atenţiei cititorilor câteva extrase din prevederile Constituţiei României:
Articolul 1.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

2. „Falsitatea noţiunii « holocaustolog »”[1];
3. Introducerea la cartea lui Arthur Butz, The Hoax of the Twentieth Century[2].
Ultimele două articole citate şi anexate de Alexandru Florian în plângerea sa nu mai pot fi accesate pe AlterMedia (de unde au fost extrase – s.n.), pentru că portalul a fost închis de la 1 martie a.c., dar pot fi citite[3]. Menționăm că aproape jumătate din cartea lui Artur Butz poate fi citită[4]. Datorită implicării directe a domnului Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Dimitrie Bogdan Licu, există probabilitatea ca analiza de către instanţa de judecată a notelor scrise de colonelul (r) Vasile Zărnescu să fi fost influenţată, ceea ce ridică semne de întrebare asupra „obiectivităţii” deciziei de reluare a urmăririi penale. În continuare, publicăm respectivele note scrise depuse în 12 aprilie la registratura Judecătoriei Sectorului 2, în dosarul nr. 68822/300/2016″ de către domnul colonel (r) Vasile Zărnescu. „Cazul Zărnescu” constituie un atentat la libertatea de exprimare a cetăţenilor României, un precedent periculos, în conflict direct cu legea fundamentală a statului român, iar faptul că la data de 13 mai a.c., instanţa de judecată a Sectorului 2 Bucureşti a dispus reînceperea urmăririi penale nu exclude presupunerea unor presiuni. Lăsăm la latitudinea fiecăruia să analizeze şi să tragă concluziile.(Redacţia)

––––––––––––––––

B8. Alexandru Florian și ciracii săi trebuie să publice lista celor 400.000 de jidani „uciși de « fasciștii » germani, români și maghiari” – din cadrul celor 6.000.000 de jidani uciși, dar care nu fuseseră șase milioane – căci numărul ăsta „este o simplă presupunere”, cum scrie Hannah Arendt -, ci câteva sute de mii, și care nu fuseseră uciși decât câțiva, ceilalți muriseră de „moarte bună”. Abia apoi, să pretindă „bani de holocaust”. Altfel, cum am spus în articolele mele invocate de el, precum și în altele, trebuie să dea banii înapoi, fiindcă, în realitate, au comis și comit un fals intelectual, uz de fals și înșelătorie în formă continuată, ceea ce constituie o escrocherie, adică o faptă penală foarte gravă și care trebuie pedepsită exemplar. Falsitatea integrală a propagandei holocaustice este demonstrată inclusiv de alegerea termenului – holocaust – care este termen grecesc și, deci, jidanii nici nu aveau un termen propriu care să definească situația pe care o clamau ca fiind a lor proprie și exclusiv a lor: „Holocaustul unic”! Norman Finkelstein, jidan cu părinți supraviețuitori ai lagărelor de concentrare, în faimoasa lui carte „Industria Holocaustului”, chiar îi ia în bășcălie pe jidanii holocaustiști spunând că „tot ce aparține jidanilor este unic: holocaustul, suferințele, istoria etc.”. Abia când s-au dumirit de prostia pe care o făcuseră timp de circa 170 de ani de propagandă holocaustistă au apelat la alt cuvânt: nu este holocaust, ci este „shoah”, fiindcă ar fi mai „ebraic”. Dar nu a existat o limbă numită „ebraică”, nu a existat un popor numit „ebreu”!

B9. Alexandru Florian se împiedică, în plângerea sa, și de faptul că eu folosesc cuvântul „jidan”, deși arătasem, în introducerea la episodul 1 din cartea lui Arthur Butz „Înşelătoria secolului XX” (prezentat de el ca anexa 3 în plângerea sa), că „este forma fonetică, istorică, științifică provenită din germanicul „Das Jüden”[26]. și trebuia să se fi lămurit. De fapt, el este lămurit de mult timp, dar asta este „educația” sa talmudistă, funciar fariseică, ipocrită și cu tupeu de falsificator, moștenită de la leviți. Alexandru Florian și ai lui s-au răstit și la Academia Română fiindcă nu a scos cuvântul „jidan” din dicționar, așa cum fusese scos în epoca stalinistă, dintre anii 1945-1970. Acum vrea să reinstaureze acea etapă și se servește de O.U.G. nr. 31/2002 ca de o lance pentru a o realiza, ordonanță impusă, cum am arăta, de câțiva senatori jidani din S.U.A. Academia Română a menținut cuvântul în dicționar, dar, la presiunea teroristă a acestor jidani nemernici, a adăugat precizarea că „este nerecomandabil, fiind peiorativ”. Nu este deloc peiorativ, ci este istoric, științific și singurul care trebuie folosit. Dar această precizare a Academiei Române este doar o recomandare, nu o directivă cu putere de lege. O.U.G. nr. 31/2002 nu îmi interzice să nu folosesc noțiunea „jidan”, dar tradiția, cultura, limba română și pregătirea mea profesională mă obligă să utilizez exclusiv cuvântul „jidan” și nu „evreu”, cum vor Alexandru Florian & Co. deoarece cuvântul „evreu” trebuie scos din uz, fiindcă este neștiințific, incorect și nu indică nici o entitate cu această denominație.

În toată Europa și, de aici, mai departe, în toate limbile se folosește cuvântul „jidan” – evident, în forma fonetică și grafică adoptată de fiecare popor: jew/jews în engleză, juif/juifs în franceză, judío/judíos în spaniolă și portugheză, giudeo/giudei în italiană, Die Jude/Das Jüden în germană și jidan/jidani în română; jid în maghiară, jidov în rusă. Toate aceste forme provin din forma latină, inițială: judaeus/judaei; cele mai apropiate fonetic și grafic de originalul latinesc sunt forma din limba germană și din limba română, care derivă, în mod evident, din cea germană. Este esențial de menționat un fapt care nu a putut fi ascuns nici de mincinoasa Lucy Dawidowicz: în Polonia și în Slovacia se folosește cuvântul Źydowski/Źydowska, pronunțat „jidovschi/jidovsca (cf. Lucy Dawidowicz, The War against the Jews. 1933-1945, pag. 315; idem, Războiul împotriva evreilor, pag. 287); și jidanii de acolo nu se mai supără că sunt jidăniți și chiar se autojidănesc. În literatura holocaustică și anti-holocaustică cuvintele hébreu/hébreux (în franceză) și hebrew/hebrews (în engleză) aproape că nu există, așa de rar apar; în limba germană nu există nici un cuvânt care să fie echivalentul, cât de cât, al cuvântului hebrew/hebrews din engleză. Așadar, în toată lumea se folosește cuvântul „jidan” – în formele lingvistice autohtone -, dar numai în România suntem obligați de oculta jidănească să folosim cuvântul neutilizat de nimeni alții „evreu”. De aceea am recomandat tuturor redactorilor să elimine cuvântul „evreu” și să-l folosească exclusiv pe cel de „jidan”. Dar le este frică! Acesta este efectul terorismului psihologic exercitat de jidani prin O.U.G. nr. 21/2002! Am ajuns ca în Țara Românească să nu mai putem folosi limba română fiindcă îi deranjăm pe jidanii-așkenazi[27].

B10. Etimologic, cuvântul „holocaust” provine, cum am spus, din grecescul holos („întreg”, „tot”) asociat cu kaeiein („a arde”), desemnând, la origine, jertfa adusă zeilor sau divinității, care consta în arderea în întregime, pe altar, a animalelor sacrificate – ritual păgân existent nu numai la vechii iudei, ci și la greci și la alte popoare antice. Termenul de „holocaust” folosit acum ca o nouă religie sionistă-ateistă de jidani este, deci, un cuvânt împrumutat. Și este împrumutat fiindcă jidanii-așkenazi vorbesc și acum limba idiș, a strămoșilor lor, (k)hazarii, și nu aveau, la 1869 și după, un termen propriu, în limba idiș (yiddish), pentru a defini acest fenomen și anume „holocaustul prezis”, despre care a scris Don Heddesheimer, în cartea citată mai jos. Acest împrumut atestă, o dată în plus, că propaganda holocaustică este o veritabilă escrocherie. Fiindcă termenul de „holocaust” a fost compromis, în ultimele decenii, de cercetările științifice întreprinse de mișcarea „revizionistă”, acum jidanii vor să elimine, treptat, acest termen și să-l înlocuiască, discret, cu termenul „shoah”, fiindcă termenul șoah ar fi un cuvânt „ebraic”. Deci, nu a fost „holocaust”, ci a fost shoah. Păi, dacă nu a fost holocaust, ci șoah, înseamnă că au mințit și trebuie să dea banii înapoi! De aceea, așa cum am mai scris și în articolele invocate de Alexandru Florian în plângerea sa, în acest caz trebuie să dea înapoi „banii de holocaust”, fiindcă, evident, a fost o escrocherie: dacă după 150 de ani de propagandă holocaustistă s-au trezit că nu a fost „Holocaust”, ci a fost „Șoah”, înseamnă că nu a fost „Holocaust”: Quod erat demonstrandum!

B11. Mai precizez că în proporție de 95 la sută jidanii care există în lume sunt jidani-așkenazi, proveniți din (k)hazari, iar restul de 5% sunt jidani-sefarzi: adică, în cvasitotalitatea lor, jidanii-așkenazi nu sunt semiți, nu se trag din biblicul Sem, ci sunt de neam turco-mongol, căci provin din poporul (k)hazar, care a adoptat, la comanda regelui lor, unul Bulan, cultul talmudic (iudaic). Jidanii-așkenazi-hazari sunt impostori care nu au nici o legătură genetică, de sânge, cu iudeii biblici, care se trag din Iuda – unul dintre cei 12 fii ai lui Iacob, redenumit Israel de către Iehova. De aceea așkenazii vor să se dea drept „iudei”. Încă savantul jidan-așkenaz Arthur Koestler a atras atenția că folosirea cuvântului „semit” aplicat jidanilor-kazari este un nonsens! Jidanii-sefarzi, cu ponderea lor insignifiantă de 5 la sută, nu mai au nici o importanță politică și socială nici în Israel, darămite în alte părți ale lumii. Practic, jidanii-așkenazi-kazari au cucerit Palestina, actualul Israel (fără Fâșia Gaza și Teritoriile din Est). De aceea David Ben-Gurion și Mossadul începuseră să îi elimine pe jidanii-sefarzi, ca să nu mai existe dovada că jidanii-așkenazi-kazari nu sunt adevărații jidani „biblici”, adică iudeii descendenți din Iuda[28]. De aceea jidanii-sefarzi sunt și acum persecutați de jidanii-așkenazi-hazari și de autoritățile statului Israel. Așadar, jidanii-așkenazi-(k)hazari nu au cum să fie „poporul ales”, fiindcă nu se trag din triburile „biblice”, din Sem, din Levi, Benjamin și Iuda: jidanii-așkenazi-khazari sunt doar niște impostori ai istoriei deoarece și-au apropriat cultul talmudic, fost iudaic! Ca atare, însuși numele statului Israel este incorect, ilegitim: trebuie să se numească Judenistan, pe românește Jidania!

B12. Toate exemplificările lui Alexandru Florian, jidan-așkenaz-khazar, din plângerea sa sunt pe același calapod: false, neîntemeiate, tendențioase, trunchiate și, evident, rău-intenționate; de aceea nu le mai reiau, fiindcă sunt la dosar. Intenția lui și a suporterilor săi este că vrea să rescrie Istoria Românilor[29] dar și să rescrie istoria literaturii române, vrea să ne interzică portul popular, să ne interzică limba română autentică și colindele, să nu tipărim monede-efigii cu patriarhii noștri; o să ajungă să ne impună și să mâncăm „kusher”! De aceea nu vrea să se împiedice de autori ca subsemnatul, care aduc adevărul la cunoștința românilor pentru a nu se mai lăsa buzunăriți de către jidanii holocaustiști hrăpăreți, prin O.U.G. nr. 31/2002 (actualizată ca legea 217/2015).

B13. Reacția „revizionistă”, numită incorect și insultător de jidani cu termenul „negaționistă”, a apărut ca reacție de apărare a goiym-ilor încă din 1946. Goiym-i înseamnă „ceilalți”, ne-jidanii, care în Talmud sunt caracterizați ca „animale” bune de povară și chiar de ucis de către jidani, care se consideră „poporul ales”. De atunci s-au publicat sute de cărți și mii de articole contra propagandei holocaustice, demonstrându-se că întreaga propagandă a avut exclusiv un scop mercantil: de a strânge bani pentru a-i ajuta pe cei „șase milioane de jidanii înfometați, persecutați, schingiuiți și care, în final, vor fi uciși”, escrocând sentimentele de milă, de compasiune ale oamenilor după același model ca al țiganilor care-și trimit copiii la cerșit, uneori chiar mutilându-i. Din 1869 – de când a fost semnalată prima apariție în presa jidanilor din S.U.A. a sintagmei „șase milioane de jidani” – și din 1899 – de când a fost semnalată prima apariție în presa jidănească din S.U.A. a cuvântului „holocaust” – până în ianuarie 1945, aceasta a fost premisa propagandei holocaustice: că „6.000.000 de jidani vor fi înfometați, persecutați, batjocoriți, schingiuiți și, în final, vor fi uciși”.

În ediția din 1902 a faimoasei Enciclopedii Britanice figura un articol care pretindea că „din 1890, Rusia și România au un plan de exterminare a 6.000.000 de jidani” (!); articolul s-a menținut și în anii următori; înainte, în timpul și după Primul Război Mondial s-au dus campanii furibunde de strângere de fonduri pentru salvarea jidanilor europeni, maltratați, chipurile, de autoritățile din Rusia, România, Muntenegru etc. Ofițerii și diplomații trimiși de S.U.A. în aceste zone au infirmat asemenea alegații. Despre această situație scrie Don Heddesheimer în cartea sa celebră „The First Holocaust: Jewish Fund Raising Campagns with Holocaust During and After World War I”, cu mai multe ediţii[30]. Acribia ştiinţifică a unor cercetători dedicaţi adevărului a produs şi lucrarea „140 Occurrences Of The Word Holocaust & The Number 6,000,000 Before The Nuremberg Trials Began – 140 de apariţii ale cuvîntului Holocaust şi ale numărului 6.000.000 înainte ca Procesul de la Nürnberg să înceapă”[31]. Dar, începând din ianuarie 1945, deși nu se încheiase Al Doilea Război Mondial, deşi nu se făcuse nici o statistică a morților din lagăre – și nici nu avea să se facă vreodată, de aceea Hannah Arendt scria îndreptățită că cele „6.000.000 de jidani sunt simple presupuneri!” -, au schimbat timpul verbal și au zis: „6.000.000 de jidani au fost uciși de Germania și aliații săi” și au cerut despăgubiri de holocaust; inclusiv de la România, ca aliată a Germaniei.

B14. Aceasta este, în esență, schema perfidei propagande holocaustice, pe care am descoperit-o în cercetarea mea, ca noutate pe plan mondial, și de aceea i-am înfuriat la culme de apologeții holocaustului, fiindcă le-am demascat escrocheria: atât înainte de 1945, când au pretins că strâng bani pentru a-i salva pe amărâții de jidani, cât și după 1945, când au pretins că strâng bani pentru a le alina suferințele „supraviețuitorilor holocaustului și ale moștenitorilor lor – fii, nepoți, rude colaterale, căci și aceștia suferă, și acum, pentru suferințele îndurate, atunci, de bunicii lor” -, totuși nu le-au dat nici un ban acestor eventuali năpăstuiți de soartă din diverse motive – în nici un caz rasiale, rasiste, cultice etc. -, ci au dirijat toate imensele sume strânse exclusiv pentru a se întări organizațiile sioniste, pentru a se cumpăra pământ în Palestina și, nu în ultimul rând, pentru a-și dezvolta armata și un serviciu de spionaj – după modelul lui Ghedeon din Vechiul Testament – în vederea instituirii unui stat, conform doctrinei sioniste și a promisiunii din Declarația Balfour[32]. Doctrina sionistă a fost respinsă, de la început, de cvasitotalitatea rabinilor – adică a fost acceptată doar de o infimă minoritate de rabini capacitați de teoria sionistă. Această respingere a „statului Israel și a Sionismului” o manifestă virulent și acum jidanii-sefarzi din organizația Neturei Karta[33]. Unul dintre acești rabini antisioniști a fost Moshe Menuhin, care, în cartea sa The Decadence of Judaism in our time[34], îi descrie pe conducătorii Israelului ca „barbari tribali, primitivi, criminali” (cf. op. cit., pag. 491), care „aplică în Palestina politica napalmului”; aproape tot tirajul a fost cumpărat de jidanii-așkenazi din S.U.A. și distrus

B15. Sionismul a fost declarat de către O.N.U. ca fiind ideologie rasistă și eminamente teroristă, întrucât susține dogma „poporului ales” de Iehova să conducă celelalte popoare: să le „conducă”, adică să le supună, să le asuprească, să le facă slugi, să le ia averile, bogățiile – la nevoie să le ucidă. De aceea Israelul este considerat ca fiind primul stat terorist din Istorie. Alexandru Florian, Aurel Vainer, Marco Maximilian Katz, Radu Ioanid și ceilalți apologeți ai holocash-ului profită de faptul că poporul român nu cunoaște nimic din literatura zisă revizionistă și, de aceea, opinia publică românească nu a avut o reacție de respingere categorică a propagandei holocaustice și a emiterii O.U.G. nr. 31/2002, cu legile sale conexe, și, în plus, nici nu cunoaște că guvernele postdecembriste au acceptat să plătească pretinsele „despăgubiri de holocaust”. Până acum s-au plătit, conform unor informații, circa două miliarde de euro, din cele 20 de miliarde pretinse pentru cele 400.000 de jidani care ar fi fost uciși, după cum scrie pe menora de la sinagoga Coral din București; aceste două miliarde de euro erau suficiente pentru plata salariilor și pensiilor tăiate de guvernul Boc.

B16. Articolele mele invocate și trunchiate, răstălmăcite tendențios de numitul Alexandru Florian, directorul institutului „elie wiesel”, sunt studii premergătoare realizării cercetării extinse, intitulate „Holocaustul – gogoriţa diabolică Extorcarea de „bani de holocaust”, apărută în prima ediție în 2014 și care, până în 4 aprilie 2016, era accesibilă[35]. În această carte eu nu neg holocaustul – căci nu poți nega ceva ce nu a existat -, ci am studiat propaganda holocaustică și afirm că această propagandă, începută în 1869 și continuată și acum, este, într-adevăr, cea mai mare escrocherie din toate timpurile. Între timp, concluziile mele, expuse în ediția din 2014 a cărții, au fost confirmate și de Gerhard Menuhin, nepotul rabinului Moshe Menuhin, în cartea sa „Tell the Truth and same”[36]. – carte pe care „doctorul” Dimitrie Bogdan Licu nu o cunoaște și pe care impostorul Alexandru Florian se preface că nu o cunoaște.

– Va urma –

Col. (r) Vasile Zarnescu

SURSA: www. art-emis.ro
–––––––––––––
[1] http://www.altermedia.info/romania/2013/04/28/falsitatea-notiunii-holocaustolog/
[2] „The Hoax of the Twentieth Century: The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry” pe http://www.altermedia.info/romania/2014/02/11/inselatoria-secolului-xx-1/
[3 ]http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/05/01/falsitatea-notiunii-holocaustolog/ și http://www.nationalisti.ro/2014/03/colonel-r-vasile-zarnescu-sri-prezinta-inselatoria-secolului-xx/
[4] http://documents.tips/documents/inselatoria-secolului-xx-arthur-robert-butz.html.
[26] fila 28, dosar 4126/P/2014)
[27] Vedeți, pe larg, aici în anexa 5, articolul meu „Cuvântul « jidani »: concept geopolitic şi istoric” sau pe:http://www.justitiarul.ro/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/;https://reflectorargesean.wordpress.com/2015/08/08/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/; http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/08/17/un-punct-de-vedere-a-fi-sau-a-nu-fi-peiorativ/.
[28]vezi „Ben gurion Scandal’s. How The Hagana hand The Mossad Eliminated Jews” aici http://www.amazon.com/Ben-Gurions-Scandals-Haganah-Mossad-Eliminated/dp/1893302407 și aici coperta, în pag. 54.
[29] http://www.rostonline.ro/2015/08/alexandru-florian-recunoaste-ca-vrea-sa-rescrie-istoria-romanilor/;
[30] vezi http://zioncrimefactory.com/wp-content/uploads/2011/09/The-First-Holocaust.pdf
31] http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php
[32] Gordon Thomas, Istoria secretă a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon. Editura Allfa, București, 2003, pag. 28.
[32] Gordon Thomas, Istoria secretă a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon. Editura Allfa, București, 2003, pag. 28.
[33] http://www.netureikarta.org
[34] http://www.amazon.com/The-Decadence-Judaism-Time-Parts/dp/B000PFF3NY),
[35] http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/606-601-061-1/Vasile-I-Zarnescu__Holocaustul-Gogorita-diabolica.html
[36] http://www.amazon.com/Tell-Truth-Shame-Devil-2015/dp/193778729X

„Cazul Zărnescu” şi Legea 217/2015, trambulina „I.N.S.H.R.-E.W.” (2)

Publicat pe 24 mai 2016 de marianapag

Răspunde

Pentru o interpretare corectă a textului care urmează şi pentru eliminarea unor eventuale confuzii, de la bun început supunem atenţiei cititorilor câteva extrase din prevederile Constituţiei României:
Articolul 1.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Realitatea demonstreză că anticonstituţionala Lege 217/2015 a fost concepută, iar acum aplicată ca trambulină a capetelor de acuzare discreţionare ale „Institutului pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.) împotriva românilor. Directorul I.N.S.H.R.-E.W., Alexandru Florian, a depus o plângere penală prin care a reclamat pe colonelul (r) Vasile I. Zărnescu invocând prevederile Legii-fără-de-lege 217/2015 cu trimitere la subiectul-tabu „Holocaustul unic” al evreilor. In mod premeditat, din discuţie şi din cercetare se omit: holocaustul armenilor, africanilor, aborigenilor americani şi al românilor, ultimul, comis de evreii staliniști. Plângere penală a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin hotărârea neurmăririi penale (N.U.P.). Articolele incriminate şi citate de către Alexandru Florian, Directorul „I.N.S.H.R.-E.W.”, sunt:
1. Articolul „Iosif Toma Popescu denunță campania holocaustică contra României”, publicat de multe site-uri, printre care şi în revista „Națiunea”, adăugând în interiorul textului, trimiteri bibliografice necesare unei mai bune înțelegeri a pledoariei a lui Iosif Toma Popescu și o addenda, în care a expus concluzii bazate pe cercetările sale anterioare și ale altor autori;
2. „Falsitatea noţiunii « holocaustolog »”[1];
3. Introducerea la cartea lui Arthur Butz, The Hoax of the Twentieth Century[2].
Ultimele două articole citate şi anexate de Alexandru Florian în plângerea sa nu mai pot fi accesate pe AlterMedia (de unde au fost extrase – s.n.), pentru că portalul a fost închis de la 1 martie a.c., dar pot fi citite[3]. Menționăm că aproape jumătate din cartea lui Artur Butz poate fi citită[4]. Datorită implicării directe a domnului Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Dimitrie Bogdan Licu, există probabilitatea ca analiza de către instanţa de judecată a notelor scrise de colonelul (r) Vasile Zărnescu să fi fost influenţată, ceea ce ridică semne de întrebare asupra „obiectivităţii” deciziei de reluare a urmăririi penale. În continuare, publicăm respectivele note scrise depuse în 12 aprilie la registratura Judecătoriei Sectorului 2, în dosarul nr. 68822/300/2016″ de către domnul colonel (r) Vasile Zărnescu. „Cazul Zărnescu” constituie un atentat la libertatea de exprimare a cetăţenilor României, un precedent periculos, în conflict direct cu legea fundamentală a statului român, iar faptul că la data de 13 mai a.c., instanţa de judecată a Sectorului 2 Bucureşti a dispus reînceperea urmăririi penale nu exclude presupunerea unor presiuni. Lăsăm la latitudinea fiecăruia să analizeze şi să tragă concluziile.(Redacţia)

–––––––––––––––

B. Numitul Alexandru Florian este un escroc și un impostor atât ca persoană individuală, cât și ca director al așa-numitului „Institut Național pentru Studierea Holocaustului din România – „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.).
B1. Astfel, este escroc deoarece, deși este director al I.N.S.H.R.-E.W. și, deci, are un contract de muncă de 8 ore pe zi, 25 de zile pe lună, conform Codului Muncii nu mai poate lucra cu normă întreagă în alte instituții și să și ia bani pentru prestația sa, așa cum o face el. Într-adevăr, el mai activează la încă alte 5 (cinci!) universități și ia salarii grase de acolo, deși, pe de o parte, nu mai are nici timpul fizic necesar să le frecventeze și, pe de altă parte, nu are nici competența profesională să o facă, întrucât, prin studiile sale, el se specializase în predarea „socialismului științific”[13]. Astfel că jefuiește statul de 81.614 lei anual (cf. anexa 4), iar A.N.A.F. nu se sesizează din oficiu, deși acest fapt a fost dezvăluit de ziarul Cotidianul încă din 24 august 2015! Iar Parchetul General nici atât nu s-a sesizat din oficiu, fiindcă Dimitrie Bogdan Licu era ocupat să-și plagieze lucrarea de doctorat.

B2. Apoi, este impostor deoarece, deși la concursul pentru ocuparea postului de director al I.N.S.H.R.-E.W. s-a pus condiția ca pretendentul să aibă studii istorice, Alexandru FLORIAN nu le are, el fiind activist stalinist al P.C.R., dar a fost proțăpit de oculta jidănească pe această funcție (cf. Ion Coja, „Caut un ad-vocat care să mă susțină în justiție. Cauza: demiterea numitului Alexandru Florian din funcția de sculă mare la institutul Elie Wiesel”, 1 martie 2016[14]).
Onorată instanță!

B3. În plângerea sa, Alexandru FLORIAN scrie cu alineate, de exemplu:
«a) „[…] conceptul « holocaust » și cifra de « șase milioane » nu sunt «simple presupuneri», ci veritabile escrocherii intens propagate de jidani”[15]. Trebuie să precizez, din nou, că Alexandru Florian, cât este el de ticălos[16], , s-a dovedit a fi, în plus, și tupeist, conform tupeului nației sale descrise chiar de Norman Finkelstein, căci el a dat, în anexele sale, textul integral al Addendei mele (în treacăt fie zis, cuvântul Addenda nu este sinonim cu post scriptum, cum crede „doctorul” D. B. Licu), în care puteți citi, în alineatul anterior din articolul „Iosif Toma Popescu denunță campania holocaustică contra României”: „De altfel, scîrba de Hannah Arendt […] afirmă cu nonșalanță […]: «Astfel, numărul total al victimelor Soluției Finale este o simplă presupunere – între patru și șase milioane – și nu a fost niciodată confirmat, la fel și numărul total al victimelor din fiecare dintre țările implicate (Hannah Arendt, op. cit., pag. 5)»”[17], dar această notă bibliografică nu mai apare în revista Națiunea[18]. După cum vedeți, nu eu minimalizez, ci Hannah Arendt minimalizează, ba chiar ia în derâdere „holocaustul”. De ce impetuosul sionist Alexandru Florian și licheaua de serviciu Dimitrie Bogdan Licu, Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu o acuză și pe Hannah Arendt în baza art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002 pentru „negarea Holocaustului”?!

B4. Mai mult. Hannah Arendt a avut și ea curajul să releve că între conducerea Germaniei naziste, conducerea sioniștilor din Germania și conducerea jidanilor din Palestina a existat o deplină colaborare, reglementată prin Înțelegerea de transfer – The Transfer Agreement (vedeți coperta cărții despre acest aranjament politic esențial în anexa 8) -, prin care jidanii din Germania (Das Jüden – adică, pe românește, jidanii) erau transferați în Palestina, luându-și averea mobilă cu ei[19].

B5. Și mai mult. Hannah Arendt demonstrează că liderii Youchuv (adică ai jidanilor stabiliți, deja, în Palestina până în 1939) veneau și tratau cu liderii naziști și cu liderii sioniști din Germania nu pentru salvarea tuturor jidanilor din Germania și din teritoriile cucerite de aceasta, ci voiau doar jidani tineri și, în genere, indivizi sănătoși, robuști, de preferință bogați și cât mai instruiți, eventual meseriași, ca să reprezinte un „material uman bun pentru a construi viitorul Eretz Israel”! Adică liderii Youchuv „nu erau interesați de operațiunile de salvare” a tuturor jidanilor din teritoriile europene ocupate de Germania și, de aceea, s-a ajuns „în situația în care majoritatea neselecționată a evreilor s-a văzut confruntată în mod inevitabil cu doi inamici – autoritățile naziste și autoritățile evreiești” (H. Arendt, op. cit., pag. 78-80, s.n., V.I.Z.). La fel dezvăluie și cealaltă denigratoare a României și apologetă holocaustistă cam tâmpițică fiindcă nu-și dă seama când își dă cu stângu-n-dreptul, Lucy Dawidowicz: „Emigration to Palestine too was tightly controlled. […] a Central Bureau for the Settlement of German Jews, which, to begin with, excludes anti-Zionists as applicants for certificates. Young people in goog health, with some training for agricultural work or manual trades, and persons with capital were the preferred candidates for aliya, in a process where the needs and interests of Palestine took precedence over the strategy of rescue”[20]. Adică: „Emigrarea spre Palestina era și ea strict controlată. […] un Birou central pentru colonizarea evreilor germani îi excludea, din start, de la autorizare pe antisioniști. Tinerii sănătoși, cu ceva pregătire ca agricultori sau meseriași, precum și posesorii de capital financiar erau candidații preferați într-un proces în care nevoile și interesele Palestinei erau prioritare față de strategia de salvare a evreilor”[21].

B6. Vedeți cine organiza selecția pentru emigrare și pentru trimiterea în lagărele de muncă? Liderii naziști în colaborare cu liderii jidani-așkenazi, adică sioniști: cine era sionist, „mumos” ca Bubico, forțos ca Tarzan, cu bani la teșcherea, cu meserie la mână, cu „rude la Ierusalim” – cum se zice – mergea în Palestina ca să întemeieze viitorul Eretz Israel „proorocit” în Vechiul Testament – Testament falsificat continuu în Antichitate de către leviți, care erau „învățătorii și făcătorii Legii”, cum sunt acum alde Alexandru Florian, Aurel Vainer, Radu Ioanid, Michael Shafir, Niels Schnecker, secondați de niște demagogi ca Crin Antonescu, George Scutaru etc., care au impus Legea nr. 217/2015, dar antisioniștii, săracii, bolnavii, slăbănogii, boschetarii, hoții, prostituatele, handicapații ș.a. – adică scursurile comunităților jidănești, unele cu tare genetice, provenite din căsătorii între rude foarte apropiate sau chiar incestuoase, ca să-și păstreze averea în familie – erau trimiși cu trenul sau în coloană, pe jos, în lagărele de muncă, unde munceau până se epuizau sau se îmbolnăveau mai tare și crăpau! Dar nu au crăpat toți, căci fiecare lagăr de muncă avea spitalul propriu: au existat supraviețuitori! Un mare istoric jidan, Nahum Goldman, relevă, în celebra sa carte „The Jewish Paradox”, că au scăpat 600.000 de jidani. Și că din lagărele de „exterminare” despre care latră de șase decenii apologeții „Holocaustului” au venit câteva mii de copii care se născuseră acolo, în lagăre! Adică nu a existat nici o „Soluție Finală” de exterminare a jidanilor pentru că erau jidani. Unde este aici holocaustul?! Nu e nicăieri: totul se făcea organizat, nemțește, dar sub auspiciile selecționerilor sioniști, adică a șefilor Judenratelor, care trimiteau „material uman bun” în Palestina, iar ciurucurile comunităților jidănești în lagăre, la muncă, să nu se vază că „poporul ales” are stârpituri, ci numai oameni superiori, dintre care să se selecteze viitorii deținători ai Premiului Nobel, ca Elie Wiesel! Și, culmea paradoxului, în ultimele decenii în Germania se fac demersuri pentru reabilitarea criminalului doctor jidan Josef Mengele, să fie declarat cel mai mare genetician german al secolului al XX-lea. Dar, dacă, între timp, Hannah Arendt a murit, de ce nu este acuzat, în special, Gabriel Liiceanu, directorul editurii „Humanitas”, fiindcă îi reeditează cartea „Eichman la ierusalim”, în care Hannah Arendt vorbește atât de urât de liderii sioniști, conducătorii Judenratelor, care se comportau ca niște „regi” din speța „satrap”?! Un exemplu de acest tip era „regele Chaim Rumkowsky, care, în ghetto-ul pe care-l conducea, din orașul Łodz, tipărea timbre și bancnote cu portretul lui pe ele”[22]. Impostorul Alexandru Florian se preface că nu există cărți scrise chiar de jidani-așkenazi, ca sionistele Hannah Arendt și Lucy Dawidowicz, care au denigrat copios România, și toți ceilalți jidani cinstiți enumerați de mine: Norman Finkelstein, Israel Shahak, Benjamin Freedman, Isaac Asimov, Noam Chomsky și alții, ca să nu mai amintesc de autori goyimi, ca Arthur Robert Butz, Don Heddesheimer, Jürgen Graf, David Irving, Ernst Zündel, Robert Faurisson, Paul Rassinier, Germar Rudolf și mulți alții -, în articolele care l-au ofuscat pe el, motiv pentru care Dimitrie Bogdan Licu îi ține isonul.

B7. De ce nu este acuzat de „minimalizarea, negarea” holocaustului și președintele Israelului, Shimon Peres, care, în timpul vizitei făcute în țara noastră în august 2010, „a mulțumit României pentru că a salvat 400.000 de evrei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”[23] etc.)?! [24]vezi: În schimb, apologeții holocaustiști de la centrul care poartă numele escrocului internațional Simon Wiesenthal zic invers: „Centrul « Simon Wiesenthal » l-a criticat dur, vineri, pe președintele izraelian Shimon Peres, care a mulțumit public poporului român pentru salvarea a sute de mii de evrei în trecut, susținând că liderul izraelian ar fi trebuit, de fapt, să condamne statul român pentru celelalte zeci de mii de evrei care au murit în România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, relatează Associated Press”[25]. Adică holocaustiștii vorbesc la unison, indiferent de meridianul pe care se află.

Shimon Peres „a mulțumit în mod public României pentru că a ajutat aproximativ 400.000 de evrei români să emigreze în Israel, în vremea regimului comunist”, iar Alexandru Florian, Efraim Zuroff, Radu Ioanid & Co. ne acuză că am ucis 400.000 de jidani: în total 800.000 de jidani. Holocaustistul Paul Johnson, istoric-mercenar britanic, ne acuză, în cartea sa „O istorie a evreilor”, că „România a ucis, în Al Doilea Război Mondial, 750.000 de jidani, dintre cei 757.000 care existaseră înainte de 1939″. Câți jidani fuseseră în România înainte de 1939?! Probabil două milioane, dintre care circa un milion intraseră ilegal în țară, motiv pentru care premierul Octavian Goga se străduia să îi expulzeze. Câți jidani sunt acum în țară?! Cam tot două milioane și tot veniți pe „șest”! De ce mai vin dacă au fost holocaustați în România?! Despre toate acestea Alexandru Florian și ciracii săi nu vorbesc: fiindcă ar fi doar 7.000 de jidani și ar fi maltratați, discriminați, loviți cu pietre pe stradă, aici, în România ca, acum, în Palestina. Dar nu s-a adeverit nimic. În schimb, premierul Adrian Năstase dăduse Ordonanța de Urgență nr. 31/2002, deși nu era nici o urgență – de aceea ex-premierul Adrian Năstase merită să stea în pușcărie toată viața! Dar erau bani de umflat de la români de către jidani: circa 20 de miliarde de euroi, pentru cei 400.000 de jidani „uciși, uciși, uciși”, cum perora impostorul Elie Wiesel. Conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie atrage atenția: „Încă din 1993, la Ministerul Afacerilor Externe s-a depus o cerere de către unele organizații evreiești, pretinzându-se plata unei despăgubiri de 1,5 miliarde de dolari pentru Holocaust. Nu se știe dacă i s-a dat sau nu vreo rezolvare. Ceea ce se știe este că s-au intensificat continuu presiunile asupra guvernului, ajungându-se ca astăzi culpa României pentru holocaust să fie legiferată, iar orice alt punct de vedere să devină un delict. În acest timp, activele țării au ajuns în mâna străinilor”[25]. Dar după 1993 pretențiile au crescut la cele 20 de miliarde de euro, iar rezolvarea s-a făcut: guvernele postdecembriste plătesc în secret miliarde de euro ca „despăgubiri de holocaust”, deși statul Israel ar trebui să-i plătească României daune pentru elita conducătoare a României exterminată la Canal și în închisorile jidano-staliniste pentru enormele pagube materiale și umane produse de jidanii care au condus și conduc România între 1945-1965 și 1990-2016!
– Va urma –

Col. (r) Vasile Zarnescu

SURSA: http://www.art-emis.ro
–––––––––––––
[1] http://www.altermedia.info/romania/2013/04/28/falsitatea-notiunii-holocaustolog/
[2] „The Hoax of the Twentieth Century: The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry” pe http://www.altermedia.info/romania/2014/02/11/inselatoria-secolului-xx-1/
[3] http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/05/01/falsitatea-notiunii-holocaustolog/ și http://www.nationalisti.ro/2014/03/colonel-r-vasile-zarnescu-sri-prezinta-inselatoria-secolului-xx/
[4] http://documents.tips/documents/inselatoria-secolului-xx-arthur-robert-butz.html.
[13] http://www.cotidianul.ro/alexandru-florian-are-un-salariu-de-81614-ron-pe-an-de-la-guvernul-ponta-266933/
[14] http://ioncoja.ro/caut-un-ad-vocat-care-sa-ma-sustina-in-justitie-cauza-demiterea-numitului-alexandru-florian-din-functia-de-scula-mare-la-institutul-elie-wiesel/
[15] fila 18, pag. 1, dosar fond nr. 4126/P/2014.
[16]cf. http://ioncoja.ro/efectul-de-bumerang/ sau aici, în anexa nr. 1.
[17] aici, „op. cit.” înseamnă cartea individei, Eichman la Ierusalim, Banalitatea răului, ediția Humanitas, București 2005,
[18]cf. http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/02/27/iosif-toma-popescu-denunta-campania-holocaustica-contra-romaniei/
[19]cf. Hannah Arendt, op. cit., pag. 153)!
[20] Lucy Dawidowicz, The War against the Jews. 1933-1945. Bantam Books, New York, Toronto, London, Sydney, Auckland,1976, pag. 189-191.
[21] Lucy Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor, Editura Hasefer, București, 1999, pag. 184.
[22] cf. H. Arendt, op. cit., pag. 146.
http://www.expunere.com/shimon-peres-presedintele-israel-romania-a-salvat-400-000-de-evrei-multumesc-poporului-roman.html; similar aici:http://www.rostonline.ro/2015/08/shimon-peres-presedintele-israel-romania-a-salvat-400-000-de-evrei-multumesc-poporului-roman/ şi portalul ziaristionline: „Să fie arestat!”http://www.ziaristionline.ro/2015/08/06/shimon-peres-romanii-au-salvat-vietile-a-400-000-de-evrei-sa-fie-arestat-video/
[24] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7691004-centrul-wiesenthal-critica-shimon-peres-fiindca-multumit-romaniei-pentru-ajutorul-acordat-evreilor.htm
[25] cf. http://www.art-emis.ro/analize/3477-dogma-holocaustului-si-delictul-negarii-sale-2.html; vezi și aici pag. 49.

„Cazul Zărnescu” şi Legea 217/2015, trambulina „I.N.S.H.R.-E.W.” (1)

Publicat pe 20 mai 2016 de marianapag

Răspunde

Pentru o interpretare corectă a textului care urmează şi pentru eliminarea unor eventuale confuzii, de la bun început supunem atenţiei cititorilor câteva extrase din prevederile Constituţiei României:
Articolul 1.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Realitatea demonstreză că anticonstituţionala Lege 217/2015 a fost concepută, iar acum aplicată ca trambulină a capetelor de acuzare discreţionare ale „Institutului pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.) împotriva românilor. Directorul I.N.S.H.R.-E.W., Alexandru Florian, a depus o plângere penală prin care a reclamat pe colonelul (r) Vasile I. Zărnescu invocând prevederile Legii-fără-de-lege 217/2015 cu trimitere la subiectul-tabu „Holocaustul unic” al evreilor. In mod premeditat, din discuţie şi din cercetare se omit: holocaustul armenilor, africanilor, aborigenilor americani şi al românilor, ultimul, comis de evreii staliniști. Plângere penală a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 prin hotărârea neurmăririi penale (N.U.P.). Articolele incriminate şi citate de către Alexandru Florian, Directorul „I.N.S.H.R.-E.W.”, sunt:
1. Articolul „Iosif Toma Popescu denunță campania holocaustică contra României”, publicat de multe site-uri, printre care şi în revista „Națiunea”, adăugând în interiorul textului, trimiteri bibliografice necesare unei mai bune înțelegeri a pledoariei a lui Iosif Toma Popescu și o addenda, în care a expus concluzii bazate pe cercetările sale anterioare și ale altor autori;
2. „Falsitatea noţiunii « holocaustolog »”[1];
3. Introducerea la cartea lui Arthur Butz, The Hoax of the Twentieth Century[2].
Ultimele două articole citate şi anexate de Alexandru Florian în plângerea sa nu mai pot fi accesate pe AlterMedia (de unde au fost extrase – s.n.), pentru că portalul a fost închis de la 1 martie a.c., dar pot fi citite[3]. Menționăm că aproape jumătate din cartea lui Artur Butz poate fi citită[4]. Datorită implicării directe a domnului Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Dimitrie Bogdan Licu, există probabilitatea ca analiza de către instanţa de judecată a notelor scrise de colonelul (r) Vasile Zărnescu să fi fost influenţată, ceea ce ridică semne de întrebare asupra „obiectivităţii” deciziei de reluare a urmăririi penale. În continuare, publicăm respectivele note scrise depuse în 12 aprilie la registratura Judecătoriei Sectorului 2, în dosarul nr. 68822/300/2016″ de către domnul colonel (r) Vasile Zărnescu. „Cazul Zărnescu” constituie un atentat la libertatea de exprimare a cetăţenilor României, un precedent periculos, în conflict direct cu legea fundamentală a statului român, iar faptul că la data de 13 mai a.c., instanţa de judecată a Sectorului 2 Bucureşti a dispus reînceperea urmăririi penale nu exclude presupunerea unor presiuni. Lăsăm la latitudinea fiecăruia să analizeze şi să tragă concluziile.(Redacţia)

––––––––––––––

JUDECĂTORIA SECTORUI 2
Termen: 13 mai 2016
DOSAR nr. 6822/300/2016
Secția comună, Camera 108
NOTE SCRISE depuse de intimatul Vasile I. Zărnescu

Domnule Preşedinte, Subsemnatul Vasile I. Zărnescu, intimat în dosarul nr. 6822/300/2016, pe rol la Judecătoria Sectorului 2, cu termen pentru depunerea „Notelor scrise” la 13 mai 2016, prin prezenta vă solicit Respingerea Ordonanței nr. 171/C2/01.03.2016 emisă de numitul Dimitrie Bogdan Licu, Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de reîncepere a urmării penale deoarece este total neîntemeiată și, pe cale de consecință juridică, vă solicit Menţinerea Ordonanței de clasare nr. 4126/P/2014, din 08.01.2016, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, semnată de procurorii Adriana Pau și Ana Mureşan, întrucât este temeinică și legală.

În fapt:

A. Aspecte juridice de principiu.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31 din 13 martie 2002 (O.U.G. nr. 31/2002) privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii este ilegală, ilegitimă, imorală, antiromânească și esențialmente anticonstituțională.
A1. Este ilegală deoarece a fost emisă în timpul sesiunii parlamentare, iar guvernul nu are voie să emită ordonanțe în acest timp, ci doar în intervalul vacanțelor parlamentare.
A2. Este ilegitimă deoarece nu a fost supusă aprobării Parlamentului, aflat în sesiune în acea vreme.
A3. Este imorală deoarece nu a existat nici o urgență de instabilitate politică, etnică, socială, religioasă etc. menită să justifice urgența emiterii ei.
A4. Este antiromânească deoarece compromite România prin faptul că induce în gândirea străinătății ideea că România ar fi o țară barbară, necivilizată, în care minoritățile cultice, etnice – îndeosebi jidanii – etc. ar fi vexate de români pentru concepțiile sau rasa lor și, de aceea, ar fi fost nevoie, de urgență, de această reglementare. În ce a constat urgența? În nimic. În acești 14 ani scurși de la emiterea ei, nu s-a întâmplat nimic din ceea ce „reglementa”. Prin aceasta O.U.G. nr. 31/2002 deteriorează imaginea României în lume și de aceea constituie un atentat la siguranța națională a țării.
A5. Este esențialmente anticonstituțională deoarece încalcă articolul nr. 30 din Constituția României privind libertatea cuvântului.
A6. În esență, O.U.G. nr. 31/2002, prin incriminarea unor fapte sociale inexistente, nu face decât să provoace apariția lor ca reacție de apărare a românilor față de acuzele neîntemeiate de „antisemitism”, de comiterea „holocaustului în România” etc. De aceea O.U.G. nr. 31/2002 și cele două legi de fățuire a ei constituie, realmente, un pericol public și trebuie abrogate de urgență, până nu apar, spontan sau organizat, respectivele reacții.

Domnului Preşedinte al Judecătoriei Sectorului 2 – Bucureşti

Obiectivul principal al O.U.G. nr. 31/2002 este promovarea pretinsului holocaust al jidanilor. Când a fost să se voteze în Parlament, senatorul liberal Mircea Ionescu-Quintus s-a opus obiectând că noțiunea „holocaust” nu are o definiție clară din punct de vedere semantic și juridic. Parlamentului i-au trebuit 4 (patru!) ani ca să „lămurească” această problemă și a emis Legea nr. 107/2006, dar și această lege a fost emisă pe „șest”, adică în baza articolului 75 din Constituție privind aprobarea tacită. În acești patru ani, O.U.G. nr. 31/2002 a fost aplicată ilegal și, astfel, s-a schimbat denumirea străzilor care purtau numele mareșalului Ion Antonescu și au fost demolate statuile sale, la presiunea expresă a organizațiilor jidănești, în primul rând a Federației Asociațiilor Comunităților Evreiești din România (F.A.C.E.R.), conduse, atunci, de Nicolae Cajal, iar acum de deputatul Aurel Vainer. Consider că promulgarea mizerabilei Ordonanțe de Urgență Guvernamentală nr. 31/2002 este o rușine, un anacronism și o insultă pentru sistemul normativ-juridic românesc, o palmă pe obrazul prea tolerantului popor român: „un popor ridicol și criminal de tolerant”, cum îl caracteriza marele istoric Nicolae Iorga, în 1910, tocmai pentru că accepta cu ușurință în invazia jidanilor. La emiterea O.U.G. nr. 31/2002, în calitatea mea de Director al Biroului de Presă și de Relații cu Publicul al Partidului Unității Națiunii Române (P.U.N.R.) am emis un Comunicat de presă în care am contestat respectiva ordonanță și am cerut, în numele P.U.N.R., organizarea unui referendum național pentru a respinge respectiva reglementare. Comunicatul a fost preluat, în rezumat, de câteva ziare, precum „Curentul”, „Gardianul” și „Independent”. Între timp, au fost numeroși publiciștii, oamenii politici, istoricii care au denunțat O.U.G. nr. 31/2002 și au cerut abrogarea ei și, implicit, a celor două legi care au fățuit-o și au întărit-o: Legea nr. 107/2006 și Legea nr. 217/2015. După promulgarea Legii nr. 217/2015, mulți publiciști, oameni de cultură i-au relevat caracterul pernicios. Am sintetizat această poziție a lor în studiul „Reacția bumerang a unor intelectuali români contra Legii nr. 217/2015″[5], precum și în anexa 1; cf. și Șerban Cionoff, „Miklos Horthy și regimul său intră sau nu sub incidența Legii 217/2015?”[6].

În august 2015, deputatul Bogdan Diaconu a propus un proiect de lege pentru abrogarea O.U.G. nr. 31/2002, iar conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie a publicat articolul „Dogma holocaustului și delictul negării sale”[7], în care condamnă în modul cel mai radical Legea nr. 217/2015[8]. Printre altele, Alexandru Amititeloaie scrie: „Din data de 30 iulie 2015, această lege a intrat în vigoare, devenind, prin modificările pe care le aduce O.U.G. 31/2002, un instrument juridic extrem de brutal împotriva libertății de exprimare, fiind vizate de această dată, într-o manieră și mai clară, temele considerate tabu în spațiul public. De la forma inițială a ordonanței și până la cea dobândită prin Legea 217 s-a parcurs un traseu de înăsprire, în mai multe etape, a conținutului ei, de nuanțare a textelor incriminatoare, de extindere a domeniului de aplicare și, ceea ce este foarte important, de accentuare a vinovăției statului român” (s.n., V.I.Z.)[9].

Un holocaustist consecvent, Petru Clej, se vaită de ineficiența aplicării O.U.G. nr. 31/2002: „Negarea Holocaustului și activități fasciste – 16 inculpați în 14 ani„. Dar recunoaște și el: „OUG 31/2002 a fost adoptată cu câteva luni înaintea deciziei NATO de primire a României ca membră a Pactului Nord Atlantic, actul juridic incriminând și cultul unor persoane condamnate pentru crime împotriva omenirii, cum ar fi de pildă Ion Antonescu”[10]. Recent, sociologul Mircea Stănescu a publicat articolul «Inculpările și condamnările pe baza „legii holocaustului”», în care analizează articolul lui Petru Clej și subliniază: «Articolul ne reamintește că „OUG 31/2002 a fost adoptată cu câteva luni înaintea deciziei NATO de primire a României ca membră a Pactului Nord Atlantic”, adică, pe scurt, că „legea holocaustului” a fost o condiție neoficială de aderare, plus sugestia că americanii se vor supăra pe noi dacă situația de fapt nu se va schimba[11]. Este de notorietate că premierul de atunci, Adrian Năstase, a emis O.U.G. nr. 31/2002 la presiunea senatorilor americani sioniști Christopher Smith, Alfonso d’Amato și Tom Lantos, și că a fost copiată după scelerata lege franceză Fabius-Gayssot[12].

Col. (r) Vasile Zarnescu
– Va urma –
–––––––––––––
[1] http://www.altermedia.info/romania/2013/04/28/falsitatea-notiunii-holocaustolog/
[2] „The Hoax of the Twentieth Century: The Case Against the Presumed Extermination of European Jewry” pe http://www.altermedia.info/romania/2014/02/11/inselatoria-secolului-xx-1/
[3] http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/05/01/falsitatea-notiunii-holocaustolog/ și http://www.nationalisti.ro/2014/03/colonel-r-vasile-zarnescu-sri-prezinta-inselatoria-secolului-xx/
[4] http://documents.tips/documents/inselatoria-secolului-xx-arthur-robert-butz.html.
[5] http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/46746-reactia-bumerang-negarea-holocaustului.html
[6] http://jurnalul.ro/editorial/miklos-horthy-si-regimul-sau-intra-sau-nu-sub-incidenta-legii-217-2015-694539.html
[7] cf. Lumea, nr. 1/2016, pag. 39-44.
[8] vezi coperta în anexa 9, pag. 56.
[9] vezi aici anexa 8 și pe: http://www.art-emis.ro/analize/3468-dogma-holocaustului-si-delictul-negarii-sale-1.html).
[10]cf. http://www.rfi.ro/societate-86399-negarea-holocaustului-si-activitati-fasciste-16-inculpati-14-ani și anexa 2.
[11] http://www.rostonline.ro/2016/05/inculparile-si-condamnarile-pe-baza-legii-holocaustului/ și în anexa 3.
[12] https://deveghepatriei.wordpress.com/2014/04/15/colonel-r-vasile-zarnescu-sri-holocaustul-gogorita-diabolica/