CONDUCĂTORII CARE NU SUNT DE NEAMUL NOSTRU…

Parintele Justin Parvu: Conducatori care nu sunt din neamul nostru distrug fundamentele poporului roman. Trei versiuni ale Doinei lui Eminescu

Parintele Justin Parvu: Aceşti conducători care nu sunt din neamul nostru, care nu au nici o rădăcină aici, că şi un fir de iarbă dacă îl scoţi din pământ se opune, caută să distrugă tocmai aceste fundamente ale poporului nostru, să amestece totul, să fie străini la conducerea tuturor sectoarelor vieţii în societate. Aşa se face că românul ajunge să fie lepădat în ţara lui, să fie considerat un om de nimic. Un român e apreciat cât un zero tăiat în patru. Cum sunt reprezentaţi dacii pe columna lui Traian şi cum sunt văzuţi românii acum în Italia? Strămoşii noştri nu au fost oameni secătuiţi de energia duhovnicească, aşa cum suntem noi astăzi. Ei au fost în stare să înfrunte năvălirile din cele patru puncte cardinale, au apărat Occidentul vărsându-şi sângele aici, suferind pe acest pământ pentru credinţă şi pentru neam. Pe înapoierea şi pe sacrificiul nostru s-a dezvoltat Occidentul. Astăzi ei conduc lumea şi ne pustiesc din nou ţara. Noi nu avem nici o legătură spirituală cu ei, nici un fel de empatie şi de comunicare cu ei, ne scufundă din criză în criză, din mizerie în mizerie, şi poporul român rabdă. Lucrul acesta nu se întâmplă cu ungurul, cu polonezul, cu alţii, care se scutură repede de apăsarea altora. Dar românul, săracul, rabdă.

Interviul integral la Romania Uneste-te!

DOINA

de Mihai Eminescu

De la Nistru pân-la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân-la Mare

Vin muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii

Și străinul te tot paște

De nu te mai poți cunoaște;

Sus la munte, jos pe vale,

Și-au făcut dușmanii cale,

Din Sătmar pân- în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se-ndeamnă

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu-n Dorohoi

Curg dușmanii în puhoi

Și s-așează pe la noi;

Toate cântecele pier,

Zboară păsările toate

De neagra străinătate.

Numai umbra spinului

În ușa creștinului.

Își dezbracă țara sânul,

Codru ­ frate cu românul ­

De săcure se tot pleacă

Și izvoarele îi seacă ­

Sărac în țară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia!

Ștefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las-arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija sfinților,

În sama părinților,

Clopotele să se tragă

Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,

Doar s-a-ndura Dumnezeu

Ca să-ți mântui neamul tău!

Tu te-nalță din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Și Moldova adunând!

De-i suna din corn o dată

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

­ Îți vin codrii-n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară,

Din hotară în hotară ­

Îndrăgi-i-ar ciorile

Și spânzurătorile!

Convorbiri Literare, XVII, 4, 1 iulie 1883

Alte doua versiuni ale Doinei – de la un cititor fidel Roncea Ro:

A. Intâia versiune, de un contur mai redus, figurează în ms.-ul miscellaneu 2276 ,28—80, compactul caiet de dictando, de aproape 700 pagini, cu care ne-am mai întâlnit. Incepe dela jumătatea filei 28, unde sfârşea marşul postum La arme, scris odată cu pierderea Basarabiei 2), după tratatul din Berlin, din 1878. Aceeaşi grafie, aceeaşi cerneală, acelaşi condeiu fac, din această întâie versiune a Doinei, o prelungire a marşului, un motiv din aceeaşi familie. Vecinătatea şi înrudirea aceasta înlesneşte şi datarea: cca 1878—cca 1879. Pentru atmosfera epocei şi pentru starea sufletească a poetului, în vremea aceasta, trebuesc recetite articolele sale politice, închinate Basarabiei şi Bucovinei, în Timpul. O comparaţie între marş şi versiunea A. a Doinei oferă sugestii interesante.

Transcrierea ediţiei Mazilu, încorporând şi versurile schiţate cu creionul, ce ţin de B. dă o imagină falsă a primei versiuni.

A. 22761 ,28—30

De la Nistru pân la Tissă

Tot Românul plânge-mi-se

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate

5 Din Hotin şi pân la Mare

Stăpânesc urdii tatare

Şi tatare şi calmuce

Şi nici holera nu-i duce

Şi nici Nistru nu-i înneacă

10 Saracă ţară saracă.

Din Boian la Cornu Luncii

Jidoveşte ‘nvaţă pruncii

Şi sub mână* de jidan

Sunt românii lui Stefan

15 Ştefane, Măria Ta

In mormânt tu nu mai sta

Putna, locul gropilor

Dă-l pe seama popilor

Clopotele să le tragă

20 Şi să cânte ziua ‘ntreagă

Tu te ‘nnalţă din mormânt

Şi-ţi vezi fiii unde sunt

Ştefane, Măria Ta

Nu tăcea ca peştele

25 Sună ‘n corn[u-ţi] înc’ odată

Ş’adună Moldova toată

Pe străinii toţi să-i scoată

Din străinii cei mişei

Praf să s’aleagă din ei

30 Din Braşov pân la Abrud

Vai ce văd şi ce aud

Stăpânind Ungurul crud

Măi Corvine, măi Ioane

B. A doua versiune a Doinei figurează în acelaşi ms. 22761, 43—44—42 v. şi reia, amplificând, versiunea anterioară. Adaosurile, încercate dintru întâiu cu creionul, în marginea versiunii precedente, sunt schiţate acolo, însă în vederea acestei a doua versiuni, unde se şi cuvin încorporate. De aceea, spuneam că transcrierea ediţiei Mazilu nu reproduce imagina exactă a lucrurilor — ceea ce se poate verifica, mai ales, din reproducerea la A. a ultimelor 4 versuri cu creionul, pe tema cânepei şi care se ţin de atmosfera şi motivul cânepei din B.

In subsolul transcrierei noastre am specificat ori de câte ori versurile provin din marginalele cu creion, ale versiunii A. Ca timp versiunea aceasta e tot din 1878—1879.

B. 22761, 43—44—42 v.

De la Nistru pân la Tissa,

Tot românul plânge-mi-se

Că nu mai poate răsbate

De-atâta străinătate

5 Din Hotin şi pân la Mare

Stau urdiile tatare

Şi tatare şi calmuce

Şi nici ciuma nu-i mai duce

Şi nici Nistrul nu-i înneacă

10 Saracă ţară, saracă !

Din Boian la Cornu Luncii

Jidoveşte ‘nvaţă pruncii

Din Braşov pân la Abrud

Nu mai văd, nu mai aud

15 De la Turnu ‘n Dorohoiu

Curg străinii în puhoiu

Şi s’aşează pe la noi

Şi cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier

20 Codrul geme şi se pleacă

Şi isvoarele îi seacă

Sboară paserile toate

De neagra străinătate

Numai umbra spinului

25 La uşa românului.

Frăţioare românaş

Cum nu vezi şi cum te laşi?

Nu mai pune grâu de vară

Să-ţi hrăneşti duşmanii iară

30 Ci mai bine cânepioară

Şi câţi duşmani sunt în ţară

Să-i mănânce ciorile

Şi spânzurătorile.

Ştefane Măria Ta

35 Tu la Putna nu mai sta

Las’ Archimandritului

Toată sama schitului

Iară grija gropilor

Dă-o ‘n sama popilor

40 Clopotele să le tragă

Şi să cânte ziua ‘ntreagă

La metanii sa tot bată

Ziua toata, noaptea toată

Să-ţi ajute Dumnezeu

45 Ca să mântui neamul tău

Tu te ‘nnalţă din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând

De-i suna din corn o dată

50 Ai s’aduni Moldova toată

De-i suna de două ori

Codri-ţi vin în ajutoriu

De-i suna de-a treia oară

Toţi duşmanii or să moară

55 Din hotară în hotară

O să-i mânce ciorile

Şi spânzurătorile

Sursa: www. roncea. ro

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s